Vafi Atalay, Assoc. Prof. în Chirurgie Generală
Cancerul rectal este un tip de cancer care provine din celulele din ultima parte a colonului (intestinul gros), denumit rect. Atât rectul, cât şi colonul sunt o parte importantă a sistemului digestiv, iar cancerele care apar aici sunt adesea denumite cu o denumire comună, sub forma de „cancere colorectale”. La nivel mondial, cancerele colorectale sunt al doilea cel mai frecvent întâlnit tip de cancer la femei şi al treilea cel mai frecvent întâlnit tip de cancer la bărbaţi.
Cancerele colorectale, din care face parte şi cancerul rectal, sunt afecţiuni care apar de obicei după vârsta de 50 de ani. Transmiterea ereditară poate fi observată la aproximativ 10% din aceste cazuri. Cancerele rectale care se transmit cu diferite sindroame genetice au riscul de a apărea înainte de vârsta de 50 de ani, motiv pentru car este bine ca acest aspect să fie luat în considerare.
Cancerul din regiunea rectală este denumit cancer rectal. Începe în ultima parte a intestinului gros, continuă scurt de-a lungul rectului şi se termină în partea proximală a anusului, partea în care tractul digestiv se deschide în afara corpului.
Deşi cancerul de colon şi rectal au multe aspecte în comun, există o serie de diferenţe în ceea ce priveşte tratamentul. Acest lucru se datorează faptului că rectul este situat într-un spaţiu foarte îngust şi este relativ izolat de alte organe. Faptul că această regiune este foarte îngustă poate face, de asemenea, ca intervenţiile chirurgicale să devină mai complexe.
Unele simptome care pot apărea în cazul cancerului rectal pot fi similare cu simptomele altor afecţiuni:
Se recomandă să acordaţi atenţie deoarece unele simptome care pot apărea în afară de acestea pot indica cancerul rectal:
Indiferent de locul în care se află în organism, o boală canceroasă se poate extinde către ţesuturile din jur sau se poate răspândi printr-o acţiune denumită metastază. Pentru aceasta cancerul utilizează sistemul circulator precum sistemul limfatic sau vasele de sânge. În stadializarea cancerelor, în general aceste situaţii de progresie şi răspândire sunt luate în considerare.
Prima etapă a cancerului rectal se numeşte „Stadiul 0” (carcinom in situ). În acest stadiu, celulele canceroase se găsesc doar în stratul interior al peretelui rectal.
Stadiul 1 este stadiul cancerului rectal care indică faptul că aceste celule canceroase au început să crească din interiorul peretelui rectal spre exterior.
Când cancerul rectal ajunge în stadiul 2, celulele canceroase care s-au extins în peretele acestei structuri sau în stratul muscular exterior pot fi detectate. În stadiul iniţial al acestui stadiu, extinderea nu a ajuns încă în sistemul limfatic sau nu se află în regiunea intra-abdominală şi este definită ca stadiul 2A. După ce se determină că sunt afectate şi structurile intraabdominale, stadiul bolii este definit ca stadiul 2B.
În cazul cancerului rectal în stadiul 3, celulele canceroase s-au extins în partea exterioară a peretelui acestei structuri şi au afectat câţiva ganglioni limfatici din jur. Ca şi în stadiul 2, această etapă este, de asemenea, împărţită în subgrupe. Aceste stadii, care sunt definite ca stadii 3A, 3B şi 3C, sunt diferenţiate unele de altele în funcţie de câte ţesuturi limfatice diferite sunt afectate din cauza bolii.
Cancerul rectal în stadiul 4 este ultimul stadiu al acestei boli şi înseamnă că boala s-a extins la diferite alte organe îndepărtate, cum ar fi ficatul sau plămânii.
Cancerul rectal poate fi cauzat de mutaţii (modificări) ale ADN-ului celulelor sănătoase din această regiune. Ca urmare a acestor modificări, creşterea şi diviziunea celulară scapă de sub control. Astfel, celulele la un moment dat în viaţa lor, lasă, în mod normal, locul lor celulelor tinere în timp ce celulele canceroase continuă să se auto-copieze. Ţesutul format din celule care ajung să aibă un anumit număr este denumit tumoare. Dacă, în timp, această structură tumorală prezintă comportamente maligne, cum ar fi ocuparea ţesuturilor sănătoase din jur sau extinderea în alte părţi ale corpului, ea este definită ca fiind cancer.
În majoritatea cazurilor de cancer rectal, cauza mutaţiilor subiacente nu poate fi determinată. În unele familii, mutaţiile moştenite genetic pot duce la un risc crescut de cancer rectal. Cancerul colorectal ereditar nonpolipoz (sindromul Lynch) este una dintre tulburările genetice care se pot transforma în cancer rectal. Această afecţiune prezintă în general un risc crescut atât pentru cancerul de colon, cât şi pentru cancerul rectal, în special la persoanele sub vârsta de 50 de ani.
Un alt sindrom, boala polipoză adenomatoasă familială, este o afecţiune rară caracterizată prin dezvoltarea unui ţesut asemănător degetelor, ţesut cunoscut sub denumirea de polipi, în peretele interior al colonului şi al rectului. În cazul în care pentru această afecţiune nu se administrează un tratament adecvat, poate exista un risc crescut de a se transforma în cancer colorectal şi alte tipuri de cancer, în special pentru persoanele sub vârsta de 40 de ani.
Pe lângă aceste boli genetice, alţi factori de risc care pot juca rol în dezvoltarea cancerului rectal pot fi enumeraţi pe scurt după cum urmează:
Prima etapă a diagnosticării cancerului rectal efectuarea detaliată a anamnezei şi examinarea fizică. În timp ce istoricul medical oferă o idee preliminară că persoana poate suferi de cancer rectal ereditar, examenul rectal digital este utilizat pentru a examina dacă există vreo anomalie structurală în regiunea rectului persoanei în timpul fazei de examinare fizică. Metodele de tomografie computerizată şi imagistica cu rezonanţă magnetică sunt foarte importante pentru diagnosticarea bolii şi detectarea extinderii acesteia.
Multe alte teste de laborator şi examene radiologice pot fi, de asemenea, utilizate pentru stabilirea diagnosticului de cancer rectal:
În timpul acestei examinări este utilizat un tub subţire, lung şi flexibil, numit colonoscop, care permite medicilor să vizualizeze structura internă a colonului şi a rectului prin camera şi sursa de lumină de pe acesta. În timpul acestui proces de imagistică, pot fi îndepărtate şi structuri precum polipii. Probele de ţesut prelevate în timpul colonoscopiei pot fi trimise la laborator pentru examinarea ulterioară.
În cazul în care medicii detectează o zonă suspectă în timpul investigării imagistice a interiorului colonului, proba de ţesut prelevată din această zonă este evaluată de medicii patologi care sunt experţi în examinarea ţesuturilor. Proba prelevată este examinată la microscop cu diverse tehnici histologice iar astfel se poate stabili dacă este vorba sau nu de celule canceroase.
Teste precum hemograma completă, parametrii fierului şi testul funcţiei hepatice se numără printre analizele care pot prezenta avantaje pentru diagnosticarea cancerului rectal. Deşi aceste analize nu sunt specifice acestei boli, ele sunt importante pentru că pot da o idee despre evoluţia bolii.
Deoarece unele substanţe care se modifică la nivelul circulaţiei sângelui pot indica existenţa tumorii, poate fi util ca acestea să fie examinate. În cazul cancerului rectal poate apărea o creştere a nivelului sanguin al unei substanţe numite antigen carcinoembrionar (CEA). Fiind în acelaşi timp specific pentru cancerul rectal, acest parametru permite examinarea evoluţiei bolii şi a răspunsului pacientului la tratament.
Tratamentul cancerului rectal este o formă de tratament în care sunt utilizate diferite abordări. Chirurgii efectuează îndepărtarea ţesutului canceros şi urmăresc să cureţe toate celulele canceroase rămase prin metode precum chimioterapia sau radioterapia, la pacienţii pentru care acest lucru este posibil. Pentru care abordare chirurgicală se va opta, se stabileşte în funcţie de starea pacienţilor şi de boală.
În unele cazuri, prezenţa anumitor anomalii în celulele canceroase face posibilă utilizarea terapiei ţintite pentru această afecţiune. Aceste medicamente sunt de obicei utilizate împreună cu medicamentele pentru chimioterapie şi sunt utilizate în mod preferenţial la pacienţii în stadiu avansat.
În cazul unei alte abordări de tratament numită imunoterapie, se urmăreşte sprijinirea luptei sistemului imunitar al pacientului împotriva acestei boli. Unele celule canceroase se pot ascunde de celulele sistemului de autoapărare prin intermediul diferitelor proteinepe care le sintetizează. Prin imunoterapie, celulele responsabile cu menţinerea imunităţii pot depista mai uşor celulele canceroase şi pot asigura eliminarea acestora.
În cazul cancerului rectal, diagnosticul şi tratamentul precoce sunt foarte importante, iar acest tip de cancer se numără printre cel mai frecvent întâlnite tipuri de cancer. În cazul în care aveţi simptome ale acestei boli, vă recomandăm să apelaţi la instituţiile medicale şi să cereţi ajutorul medicilor specialişti.
Centrul Oncologic al Centrului Medical Anadolu a fost înfiinţat ca un centru de referinţă pentru a veni în întâmpinarea nevoilor pacienţilor bolnavi de cancer pe plan naţional şi internaţional.
Centrul Medical Anadolu adoptă o abordare multidisciplinară în tratarea cancerului oferind servicii de diagnosticare şi tratament pentru toate tipurile de cancer, precum şi medicină preventivă, cu ajutorul unor tehnologii de standard mondial în tratarea cancerului.
Pentru fiecare pacient din cadrul Centrului Medical Anadolu, indicația chirurgicală este stabilită de o echipă multidisciplinară, nu doar de chirurgul oncolog.
În prezent, Centrul Medical Anadolu primește pacienți din peste 65 de țări din întreaga lume. Serviciile în stil boutique permit pacienților să se simtă bine primiți într-o țară străină și să fie în largul lor pe parcursul întregului proces. A fost înființat de către Fundația Anadolu în 2005 și are două caracteristici majore: statutul său non-profit și apartenența sa unică la Johns Hopkins Medicine din Statele Unite, recunoscut la nivel mondial.
Copyright © 2024
Anadolu Sağlık Merkezi
Toate drepturile rezervate
