Transplant de Măduvă Osoasă

• Leucemia mieloblastică acută
• Leucemia limfoblastică acută
• Limfomul Non-Hodgkin
• Limfomul Hodgkin
• Mielom multiplu
• Sindromul mielodisplazic
• Leucemia mielocitară cronică
• Leucemia limfocitică cronică
• Anemia aplastică
• Hemoglobinuria nocturnă paroxismală
• Amiloidoza primară
• Cancer solid: cancer testicular, sarcomul Ewing
• Boli ereditare: Sickle-cell anemia (SCA)
• Boli autoimune (scleroderma, lupus, artrită reumatoidă, scleroza multipla)

Procesul de transplant implică numeroase etape, plecând de la decizia iniţială de transplant până la evaluările pre-transplant pe pacient, internalizări şi monitorizare pe termen lung de la externare. Înainte de procedură, coordonatorul de transplant va furniza informaţii detaliate cu privire la pacient, dând răspunsuri la întrebările importante din proces şi programând o evaluare iniţială la clinica de transplant de măduvă osoasă.

Specialistul în transplanturi va informa pacientul cu privire la posibile complicaţii, rata de succes şi rezultatele pe termen lung. Rezultatul evaluării clinicii va constitui baza transplantului. Pacientul va trebui să semneze un formular de consimţământ prin care este de acord cu operaţia. Procesul va demara cu testele de pregătire.

Evaluarea iniţială

Evaluarea iniţială începe la clinică cu şedinţa dintre medicul de transplant şi pacient. Această şedinţă va implica: analizarea de către medic a istoricului şi tratamentelor pacientului, discutarea opţiunilor de tratament şi furnizarea de informaţii necesare pacientului cu privire la planul recomandat de tratament.

Asistentul coordonator al transplantului va oferi pacientului un tur de orientare prin departamentul de transplant de măduvă osoasă. De asemenea, asistentul coordonator va duce pacientul către serviciul autorizat pentru trimitere sau proceduri de asigurare medicală. Pacientul va trebui să semneze un formular de consimţământ prin care este de acord cu transplantul.

După semnarea formularului, se vor întreprinde următorii paşi:

1. Planificarea avansată

• Alegerea unui îngrijitor:o rudă sau un prieten apropiat este ales să ajute pacientul prin monitorizarea stării sale de sănătate, furnizând suport fizic, ajutor cu medicaţia, efectuarea procedurilor administrative spitaliceşti, stabilirea contactului cu medicul şi asistentul medical şi oferirea de suport emoţional şi psihologic.

Asistentul coordonator de transplant va instrui această persoană cu privire la responsabilităţile sale. Pentru Istanbul sau Kocaeli: pacientul va fi informat cu privire la necesitatea de a locui undeva lângă spital timp de 1-4 luni de la transplant. Echipa de transplant îl va ajuta să facă aranjamentele necesare. Aranjamentele financiare sunt planificate pentru întreaga procedură de transplant.

2. Pregătirea pentru transplant

• Alegerea unui donator pentru transplant alogen:primul pas pentru transplantul alogen este localizarea unui frate/soră sau a unei rude cu HLA compatibil.
• Transplantul autolog:donatorul este pacientul în cazul transplantului autolog. În funcţie de starea şi diagnosticul pacientului, echipa de transplant va stabili tipul mobilizării de măduvă osoasă, precum şi timpul şi metoda.
• Examinarea donatorului în Centrul Medical Anadolu: donatorul (pacient, frate/ sora etc.) este examinat iniţial la spital.
• Prima vizită:medicul şi asistentul medical vor evalua pacientul la policlinica de transplant pentru a stabili istoricul, pentru a efectua consultul şi testele de sânge şi pentru a-l familiariza cu clinica de transplant.
• Informarea donatorului şi a rudelor pacientului:medicul împreună cu asistentul medical vor aloca o programare pentru pacient şi rudele/ prietenii săi în următoarea zi pentru a explica procesul de transplant, beneficiile şi riscurile sale şi pentru a răspunde la întrebări.
• Examinarea:testele în ambulatoriu vor fi efectuate timp de 1-2 săptămâni pentru a stabili starea medicală generală; pot fi efectuate şi examinări suplimentare precum aspiraţia măduvei osoase şi radiografii pulmonare sau EKG, în funcţie de caz.
  Şedinţa de analiză: medicul va discuta testele examinării şi rezultatele cu pacientul, va răspunde întrebărilor acestuia şi va explica situaţia existentă.
• Educaţie:atât pacientul cât şi îngrijitorul vor fi instruiţi cu privire la procesul de transplant; vor fi informaţi în legătură cu funcţionarea spitalului şi cu starea la externare.
• Donatorul:donatorul va fi informat şi va avea şansa de a adresa întrebări, dacă acesta este o rudă. Măduva osoasă va fi colectată şi congelată conform cu un regim predeterminat, dacă colectarea de la donator este necesară. În acelaşi mod vor fi prelevate şi congelate celule stem într-un regim de mobilizare predeterminat pentru transport autolog. Procedura de mobilizare a măduvei osoase se va desfăşura pe o perioadă de 7–20 de zile, în funcţie de regim.

3. Regimul de pregătire

• Pacientul va fi spitalizat pentru a primi un regim de tratament ce va consta în chimioterapie şi/ sau radioterapie planificate de medic în mod specific pentru exterminarea completă (mieloablativă) sau parţială (de intensitate redusă sau non-mieloablativă) a celulelor măduvei osoase.

Durata şi componentele regimului de tratament sunt diferite pentru fiecare tip de afecţiune şi, în medie, durează 2-8 zile. Acest regim de tratament va slăbi sistemul imunitar, ceea ce va face persoana mai susceptibilă la infecţii. Acest tratament va cauza şi simptome precum greaţă, dificultăţi la înghiţire, dureri de stomac, oboseală şi pierderea poftei de mâncare. Vor fi luate măsuri preventive pentru a minimaliza disconfortul.

4. Transplantul de celule stem

• La 1-2 zile de la finalizarea regimului de pregătire, celulele stem vor fi infuzate în mod similar cu transfuzia de sânge.
• Autolog sau alogen, toate celulele stem sau măduva osoasă congelată colectată de la donator vor fi dezgheţate în afara pacientului, în urma pregătirilor necesare, şi vor fi administrate intravenos prin cateterul central.
• Măduva osoasă sau celulele stem pot fi colectate şi transplantate în regim uscat de la donator şi pot fi administrate pacientului necongelate. Donatorul va începe un regim de mobilizare înainte de transplant. Măduva osoasă va fi colectată în ziua transplantului şi administrată intravenos fără congelare.
• Măduva osoasă a donatorului va fi colectată în sala de operaţii în ziua transplantului şi infuzată pacientului fără întârziere. Această metodă este preferată, în general, pentru donatorii pacienţilor care suferă de anemie aplastică şi leucemie mielocitară cronică.
• Grefarea reprezintă încorporarea cu succes a măduvei osoase grefate în corpul gazdei, rezultând în generarea de elemente sanguine. Acest proces durează între 10 şi 35 de zile. Cele mai importante complicaţii ce pot apărea în această perioadă sunt infecţia şi hemoragia.

5. Aşteptarea implantării grefei

Grefarea neutrofilă reprezintă obţinerea unui număr de neutrofile mai mare de 500 timp de două zile consecutive. Iar grefarea trombocitară reprezintă obţinerea unui număr de trombocite mai mare de 20.000, timp de două zile consecutive. Timpul de grefare neutrofilă poate fi redus cu 2-3 zile prin folosirea unor factori de creştere denumiţi G-SCF.

Pacientul va fi spitalizat în această perioadă. În urma grefării, starea şi data externării pacientului vor fi specificate în funcţie de factori precum infecţia, medicaţia intravenoasă şi aportul nutriţional adecvat pe cale orală.

6. Vindecarea post-grefare

• Primele semne de vindecare după grefare vor fi vizibile după 3 luni. Această perioadă va fi petrecută în aproprierea spitalului, în Istanbul sau Kocaeli. Pacientul va fi rugat să vină la spital pentru teste periodice (săptămânal sau mai des) de sânge, în această perioadă. Îngrijitorul pacientului trebuie să fie pregătit să asiste pacientul. Atât pacientul cât şi îngrijitorul sunt instruiţi pentru acest lucru.

Medicul sau asistentul medical pot fi contactaţi telefonic în orice moment în această perioadă, dacă survine vreo complicaţie sau există întrebări. Intervalele de control vor fi mai puţin frecvente pe măsură ce pacientul începe să se recupereze.

7. Monitorizarea pe termen lung după vindecare

• După ce grefarea este completă şi procesul de vindecare începe, pacientul şi îngrijitorul său vor fi informaţi cu privire la monitorizarea pe termen lung a transplantului. Pacientul va primi o evaluare în detaliu şi un raport pentru medicul consultant, în scopul monitorizării.
• Ultima şedinţă va avea loc în prezenţa medicului curant şi a asistentului medical care va oferi informaţii pacientului şi îngrijitorului cu privire la paşii de urmat, cazurile în care este necesar avizul, parametrii de monitorizare, stilul de viaţă, dietă şi exerciţiile fizice.

Medicul consultant va efectua monitorizarea pe termen lung; pacientul va fi chemat pentru prima evaluare în aproximativ 3 luni. Planul de monitorizare pe termen lung este elaborat specific pentru pacient în funcţie de medicaţie, gradul de recuperare imunitară, sindromul grefă versus gazdă şi alte complicaţii ce se pot dezvolta. Pacienţii sunt chemați să participe şi într-un program de vaccinare la 12 şi 14 luni de la grefare.

Aceste reguli şi instrucţiuni sunt elaborate pentru a vă ghida pe dumneavoastră şi familia dumneavoastră.

• Respectaţi reţeta medicului în folosirea tratamentului medicamentos.
• Prezentaţi-vă la controalele periodice. Nu mâncaţi şi nu luaţi medicamente înainte de a veni.
• Chimioterapia va inhiba funcţionarea optimă a sistemului imunitar timp de aproximativ un an.
• De aceea este foarte important să aveţi mai multă grijă şi să acordaţi mai multă atenţie igienei personale, nutriţiei, folosirii măştilor de protecţie, acceptării vizitatorilor, gestului strângerii de mână şi relaţiilor sexuale pe întreaga durată a anului.

Indicaţii pentru viaţa de zi cu zi:

• Casa dumneavoastră trebuie să fie curată, în special după transplant. Alocaţi o cameră separată pentru pacient. Eliminaţi magneţii de praf precum carpetele groase şi draperiile din camera pacientului. Nu curăţaţi şi aerisiţi camera cu pacientul în interior. Dacă casa/ camera nu are încălzire centralizată, aprindeţi şi curăţaţi şemineul când pacientul nu este în cameră. Ţineţi temperatura camerei la un nivel constant.
• Camera pacientului trebuie să fie departe de orice activităţi de construcţie de interior sau exterior.
• Toate instalaţiile casei şi orice fel de animal de companie, inclusiv pisica, câine, peşte şi păsări vor fi scoase din casa timp de un an datorită riscului de infecţie.
• Păstraţi restul casei la fel de curat şi ordonat.
• Acordaţi atenţie igienei mâinilor, faceţi o baie de cel puţin două ori pe săptămână sau un duş frecvent, alocaţi un prosop separat pentru pacient şi nu permiteţi folosirea acestuia de către alte persoane. Călcaţi şi spălaţi fierul după fiecare folosire.
• Folosiţi numai săpunuri hidratante.
• Folosiţi prosoape de hârtie pentru igiena mâinilor şi a feţei.
• Nu acceptaţi musafiri în primele 100 de zile. Restrângeţi numărul vizitatorilor cât mai mult posibil în perioada următoare. Nu intraţi în contact cu ceilalţi, inclusiv prin sărut, strângere de mână şi îmbrăţişare.
• Schimbaţi aşternuturile patului pacientului de cel puţin două ori pe săptămână şi aerisiţi salteaua frecvent.
• Nu folosiţi perne din pene şi vată.
• Spălaţi toate hainele noi înainte de folosire. Staţi departe de materiale din pluș sau catifea.
• Asiguraţi-vă că pacientul foloseşte două măşti când pleacă sau stă afară.
• Pacientul nu poate înota timp de un an (mare sau piscină) şi nu trebuie să folosească saune.
• Împiedicaţi contactul direct cu razele soarelui timp de un an. Plimbările în aer liber se vor face la orele de apus.
• Femeile nu se vor epila timp de un an. Pot fi folosite creme epilatoare dacă sunt aprobate de medic.
• Acordaţi atenţie suplimentară igienei atunci când vă tundeţi părul.
• Spălaţi dinţii cu o periuţă moale de trei ori pe zi. Încercaţi să nu provocaţi sângerarea gingiilor.
• Nu folosiţi deodorante, parfumuri, vopsele de păr sau machiaje timp de un an.
• Nu fumaţi sau consumaţi alcool. Staţi departe de mediile afumate, prăfuite şi murdare.
• Nu intraţi în contact cu oameni care sunt răciţi, au gripă sau infecţii.
• Solicitaţi imediat ajutor medical în prezenţa oricărei anormalităţi, precum sângerare, iritaţie şi protuberanţe apărute în orice parte a corpului.
• Îmbrăcaţi-vă conform cu vremea. Evitaţi îmbolnăvirea.
• Femeile pot întâmpina menstruaţii neregulate în urma transplantului. Solicitaţi ajutor medical de la departamentul de ginecologie conform cu recomandările medicului.
• Tratamentul va cauza pierderea sentimentului de sete, foame şi gust pe primele trei luni de la transplant. De aceea, pacienţii trebuie să bea trei litri de apă pe zi. Consumul unei cantităţi mai mici poate rezulta în tulburări electrolitice grave care au potenţialul de a duce la afecţiuni. Aportul de lichide poate fi sprijinit şi prin consumul de lapte, iaurt diluat, ceai, suc de fructe sau supă. Mestecaţi gumă de mestecat fără zahăr pentru a vă crea apetitul, folosiţi dulciuri pentru simţul gustului. Beţi limonadă de casă cu 30 de minute înainte de masă, dacă simţiţi greaţă.
• Nu beţi apă de izvor din surse necunoscute. Beţi numai apă îmbuteliată.
• Laptele neîmbuteliat trebuie fiert cel puţin 15 minute.
• Folosiţi iaurt pasteurizat sau făcut în casă.
• Spălaţi în profunzime toate fructele şi legumele, lăsaţi-le în apă cu oţet timp de 30 de minute şi decojiți-le înainte de consum.
• Mâncați fructe şi legume de sezon. Evitaţi consumul de alimente procesate şi băuturi cu aditivi.
• Gătiţi bine mâncarea.
• Evitaţi cu stricteţe consumul de cărnuri procesate (salam, bacon), pepperoni, sosuri, condimente, ceapă şi usturoi în stare brută, paste de tomate, grăsimi animale, resturi de carne, legume uscate, murături, creme, kebap, pizza, burgeri şi orice fel de mâncăruri gata preparate. Consumaţi numai ceea ce gătiţi în casă din ingrediente proaspete.
• Gătiţi bine carnea şi legumele, asiguraţi-vă că ouăle nu sunt crăpate.
• Nu spargeţi nuci în gură.
• Nu mâncaţi căpşuni deoarece acestea cresc aproape de sol.
• Nu consumaţi mâncăruri congelate, învechite sau conserve. Consumaţi alimentele în 24 de ore.
• Depozitaţi mâncarea în recipiente etanşe.
• Folosiţi mănuşi de latex pentru prepararea mâncării.
• Folosiţi mască atunci când preparaţi mâncare pentru pacient. (îngrijitor)
• Acordaţi atenţie folosirii alimentelor, conform termenelor de valabilitate.
• Nu discutaţi aspecte presante cu pacientul. Păstraţi moralul pacientului. (îngrijitor)

Ce este măduva osoasă şi celula stem hematopoietică?

• Măduva osoasă este un ţesut moale, buretos, aflat în interiorul osului. Aceasta conţine celule hematopoietice sau celule stem de producere a sângelui.
• Celulele stem hematopoietice se pot diviza pentru a genera mai multe celule stem hematopoietice sau se pot dezvolta pentru a crea “celulele roşii sanguine” – eritrocitele, “celulele albe sanguine” – leucocitele şi trombocitele care alcătuiesc circulaţia sanguină. Majoritatea celulelor stem hematopoietice se regăsesc în măduva osoasă, însă există urme şi în cordonul ombilical şi în sânge.
• Celulele obţinute din aceste locaţii pot fi folosite pentru transplant.

Ce este transplantul de măduvă osoasă?

• Transplantul de măduvă osoasă şi transplantul de celule stem sanguine periferice implică vindecarea celulelor stem deteriorate folosind doze mari de chimioterapie şi/sau radioterapie.

Există trei tipuri de transplant:

• Transplantul autolog: Transplant din propriile celule stem ale pacientului.
• Transplantul singen: Transplant prin preluarea celulelor stem de la gemeni identici.
• Transplantul alogen: Transplant prin preluarea celulelor stem de la fraţi/surori sau părinţi. Poate fi folosit şi un donator neînrudit, dacă este compatibil.

Cum este realizat transplantul de măduvă osoasă?

• Transplantul din propriul corp impune tratarea afecţiunii. Din acest motiv, pacientul va fi tratat în conformitate cu o metodă specificată de medici. În următoarea etapă, sunt colectate şi congelate celulele stem, cu ajutorul anumitor medicamente. Doza medicaţiei trebuie crescută la aceste tipuri de pacienţi. În medie, pacientul primeşte doze mari de medicamente timp de o săptămână, în urma colectării celulelor stem sănătoase. Celulele stem sănătoase ascunse sunt redate pacientului în urma tratamentului medicamentos de doză ridicată. Această abordare permite reconstrucţia celulelor stem deteriorate în timpul tratamentului.

Există riscuri în cazul transplantului autolog?

• Extragerea celulelor stem prezintă riscul colectării celulelor bolnave în egală măsură. Cu alte cuvinte, reintroducerea celulelor stem congelate în pacient poate cauza o recidivă a bolii, datorită celulelor bolnave.

Există riscuri în cazul transplantului alogen?

• Transplantul alogen confruntă sistemul imunitar al donatorului cu pacientul. Acesta este un avantaj. Dar există riscul incompatibilităţii sistemului imunitar în cazul transplantului alogen. Acesta poate determina sistemul imunitar al donatorului să reacţioneze cu organele persoanei care primeşte celulele stem.
• Există riscul de deteriorare a ficatului, pielii, măduvei osoase şi intestinelor. Aceasta este o situaţie numită “grefă versus gazdă”. Impune tratarea pacienţilor, însă daunele la organe pot cauza deficienţa acelor organe. În cazul transplantului autolog nu există un astfel de risc.

Cum se potrivesc celulele stem ale donatorului cu celulele stem ale pacientului în transplantul alogen şi singen?

• Medicii vor folosi cel mai adesea celule stem care sunt cât mai apropiate posibil de cele ale pacientului. Aceasta se face pentru a minimaliza eventualele efecte secundare. Oamenii au diferite lanţuri proteice pe suprafeţele celulelor, denumite antigen leucocitar uman (HLA). Aceste lanţuri proteice sunt definite folosind un test de sânge numit tipizare HLA.
• În majoritatea cazurilor, succesul transplantului alogen se bazează pe gradul de compatibilitate al antigenilor HLA din celulele stem ale donatorului cu cele ale gazdei. Şansa ca organismul gazdă să accepte celulele stem ale donatorului creşte odată cu numărul de antigeni HLA compatibili. În general, un bun grad de compatibilitate între celulele stem ale donatorului şi cele ale gazdei scade riscul dezvoltării unei complicaţii cunoscute sub denumirea de sindrom grefă versus gazdă (GVHD).
• Şansa ca rudele apropiate şi, în special, fraţii/surorile să fie compatibili HLA este mai mare în comparaţie cu persoanele fără relaţie de rudenie. Cu toate acestea, numai 25-35% din pacienţi au un frate compatibil HLA. Şansa localizării unei celule stem compatibile HLA la un donator neînrudit este uşor mai mare – aproximativ 50%.
• Compatibilitatea HLA în rândul donatorilor neînrudiţi se îmbunătăţeşte foarte mult atunci când donatorul şi gazda provin din aceeaşi etnie şi rasă. Deşi numărul de donatori este în creştere, persoanele din anumite etnii sau rase au o şansă mai mică de a găsi donatori compatibili. Registrele complete de donatori voluntari pot fi utile pentru a localiza un donator compatibil neînrudit.
• Gemenii identici posedă aceleaşi gene deoarece au acelaşi lanţ de antigeni HLA. Drept rezultat, corpul pacientului va accepta transplantul de la un geamăn identic. Cu toate acestea, numărul de gemeni identici nu este atât de mare, astfel încât transplantul singen este destul de rar.

Cum este obţinută măduva osoasă pentru transplant?

• Celulele stem folosite în transplantul de măduvă osoasă sunt obţinute direct din măduvă. În general, această procedură de obţinere a măduvei osoase, de obicei numită “recoltare”, este similară în toate cele trei tipuri de transplant (autolog, alogen, singen). În timpul procedurii, donatorului i se administrează o anestezie generală sedativă sau o anestezie locală rezultând în amorţirea părţii inferioare de sub talie. Se introduc ace în măduva osoasă a osului pelvian pentru extracţie. Recoltarea măduvei durează aproximativ o oră. Măduva osoasă recoltată este procesată pentru a elimina urmele de sânge şi os. Se poate adăuga un conservant în măduva osoasă recoltată şi apoi aceasta poate fi congelată pentru a păstra celulele stem până la momentul întrebuinţării. Această metodă este cunoscută sub denumirea de crioconservare. Celulele stem pot fi păstrate mulţi ani folosind metoda crioconservării.

Cum sunt obţinute celulele stem din sângele periferic?

• Celulele stem folosite pentru celulele stem din sângele periferic sunt obţinute din circulaţia sanguină. Celulele stem din sângele periferic sunt obţinute folosind o procedură numită afereză sau leucofereză. Donatorul poate primi medicamente speciale cu 4 sau 5 zile înainte de afereză, pentru a-i creşte numărul de celule stem din circulaţia sanguină. Sângele pentru afereză este colectat dintr-o venă mare din braţ sau cu ajutorul unui cateter central venos (tub flexibil introdus într-o venă lată din gât, piept sau regiunea pelviană). Sângele este pompat prin intermediul unui dispozitiv care colectează celule stem. Sângele este apoi redat donatorului şi celulele colectate sunt stocate. Afereza durează în mod normal 4–6 ore. Celulele stem sunt congelate mai târziu până când sunt gata de folosire pe gazdă.

Există riscuri în cazul donării de măduvă osoasă?

• În general, donarea nu cauzează probleme pronunţate deoarece cantitatea de măduvă extrasă este foarte mică. Majoritatea riscurilor implicate de donare sunt complicaţiile legate de anestezicele administrate în timpul procedurii. Regiunea folosită pentru a colecta măduva osoasă se poate simţi umflată şi dură timp de câteva zile. Donatorul se poate simţi obosit în această perioadă. Corpul donatorului va completa măduva pierdută în câteva săptămâni, însă perioada necesară pentru recuperare diferă. Deşi unele persoane pot reveni la ritmul normal în 2-3 zile, altele pot necesita 3-4 săptămâni pentru a-şi recâştiga rezistenţa.

Există riscuri în cazul donării de celule stem din sângele periferic?

• Afereza cauzează, de obicei, un disconfort minim. Persoanele pot resimţi o stare de leşin, tremur, buze uscate şi crampe în mâini. Spre deosebire de transplantul de măduvă osoasă, celulele stem din sângele periferic nu necesită anestezie. Medicamentele folosite pentru a induce eliberarea de celule stem din os în circulaţia sanguină pot cauza dureri osoase şi musculare, dureri de cap, oboseala,a greaţă, vomă şi/ sau insomnii. Efectele secundare dispar, în mod normal, în 2-3 zile de la ultima doză de medicament.

Ce se întâmplă după ce celulele stem sunt transplantate la pacient?

• După intrarea în sistemul circulator, celulele stem vor merge în măduva osoasă, unde vor începe să producă celule sanguine roşii, celule sanguine albe şi trombocite. Aceste celule vor începe să producă sânge în 2-4 săptămâni de la transplant. Medicii vor monitoriza starea prin hemoleucograme frecvente. Însă recuperarea completă a sistemului imunitar va dura mult mai mult. Această perioadă este, de obicei, de câteva luni pentru gazdele de transplant autolog şi până la 1-2 ani pentru gazdele de transplant alogen şi singen.

Care sunt eventualele efecte secundare ale transplantului de măduvă osoasă?

• Riscul fundamental al ambelor metode de tratament este creşterea susceptibilităţii la infecţii şi hemoragii datorită dozelor mari pentru tratarea cancerului. Medicii pot prescrie antibiotice pacienţilor pentru a preveni sau trata infecţii. Transfuzia trombocitară poate fi necesară pentru a preveni sângerarea pacientului, în timp ce pentru tratarea anemiei sunt necesare celule sanguine roşii.
• Pacienţii care trec prin transplant de măduvă osoasă sau transplant de celule stem din sângele periferic pot trece prin efecte secundare de durată scurtă, precum greaţă, vomă, oboseală, pierderea apetitului, ulcere orale şi pierderea părului şi reacţii ale pielii.
• Efectele secundare pe termen lung pot fi legate de chimioterapia şi radioterapia administrată înainte de transplant. Acestea includ infertilitatea (incapacitatea biologică a unei persoane de a contribui la concepţie), cataractă (opacifierea lentilelor cristaline ale ochiului), cancere secundare şi deteriorări ale ficatului, rinichilor, plămânilor şi/sau inimii. Riscul de complicaţii şi severitatea sa sunt specifice pentru tratamentul pacientului şi vor fi gestionate împreună cu medicul relevant.

Ce este un “mini-transplant”?

• Mini-transplantul este un tip de transplant alogen (transplanturi non-mieloablative sau de intensitate redusă). Această abordare este investigată în prezent prin teste clinice cu obiectivul tratării diferitelor tipuri de cancere, printre care leucemia, limfomul, mielomul multiplu şi alte cancere ale sângelui.
• Mini-transplantul presupune chimioterapie şi/sau radioterapie în doze mai mici şi mai puţin intense, pentru pregătirea pacientului pentru transplant alogen. Folosirea radiaţiilor şi unei medicaţii anti-cancer în doze mici elimină parţial măduva osoasă a pacientului, însă nu o va deteriora în totalitate. Pe de altă parte, va reduce numărul de celule canceroase şi va suprima sistemul imunitar pentru a preveni respingerea transplantului.
• Spre deosebire de transplantul tradiţional de măduvă osoasă sau de celule stem din sângele periferic, atât celulele donatorului cât şi cele ale pacientului vor continua să existe pe o perioadă scurtă după mini-transplant. Când măduva osoasă începe să producă sânge, celulele donatorului extermină celulele grefă versus tumoare (GVT) şi celulele canceroase rămase de la medicaţia şi/sau radiaţia anti-cancer. Pacientul poate primi injectabil celule sanguine albe de la donator pentru a creşte efectul GVT. Această procedură este numită “infuzie de limfocite de la donator”.

Criterii pentru transplantul autolog de celule stem (mielom multiplu, limfom Hodgkin şi non-Hodgkin etc.):

• Vârstă mai mică de 65 de ani
• Fracţia de ejecţie cardiacă mai mare de 50%
• Testele de funcţie hepatică nu trebuie să depăşească de două ori limitele normale
• Testele de funcţie pulmonară: DLCO > % 60

Criterii pentru transplantul alogen mieloablativ de celule stem:

• Vârstă mai mică de 55 de ani
• Frate/soră cu HLA compatibil (6 din 6 sau 5 din 6)
• Fracţia de ejecţie cardiacă mai mare de 50%
• Teste de funcţie hepatică normale
• Teste de funcţie pulmonară: DLCO > 60%

Criterii pentru transplantul alogen non-mieloablativ de celule stem (regim cu doză redusă):

• Vârstă mai mică de 65 de ani
• Frate/soră sau rudă cu HLA compatibil
• Compatibilitate pentru transplant de măduvă osoasă în funcţie de boală şi stadiu
• Leucemie mielodisplazică acută
• Leucemie mieloblastică acută ce se dezvoltă după sincrom mielodisplazic
• Leucemie mieloblastică acută fără anomalii (8;21), t(15;17), (Inv 16)
• Pacienţi care nu răspund la tratamentul de remisie
• Pacienţi cu leucemie mieloblastică acută pozitivi Flt-3

Leucemie limfoblastică acută:

• Pacienţi care prezintă caracteristici citogenetice negative, precum cromozomul Philadelphia, pozitivitate 11q23
• Pacienţi cu număr de celule albe sanguine (leucocite) mai mare de 30-50 de mii microlitri la diagnoză
• Pacienţi cu implicaţii ale testiculelor sau a sistemului nervos central
• Pacienţi care nu răspund la primul tratament de remisie

Sindromul mielodisplazic:

• Pacienţi cu rata blastelor mai mare de 5%
• Pacienţii cu punctaj mare de intermediar 1, intermediar 2 sau mai mare
• Pacienţi cu citopenie în mai mult de o serie

Limfomul Non-Hodgkin:

1. Limfom difuz cu celule mari

• La prima recidivă (prima recidivă după tratament)
• Prima remisie pentru pacienţi cu risc mare, mare-intermediar

2. Limfom cu celule din mantă, după primul tratament

3. Limfom folicular

• Pacienţii care nu răspund bine la primul tratament
• Pacienţii cu durata primei remisii mai mică de 12 luni
• Pacienţii la a doua recidivă
• Pacienţii care prezintă transformare la limfom difuz cu celule B mari

Limfomul Hodgkin:

• Pacienţii care nu intră în remisie la primul tratament,
• Pacienţii care răspund la primul tratament, dar care ulterior prezintă recidivă.

Mielom multiplu:

• După primul tratament (regresia proteinei M după 2-4 cure de chimioterapie)