Aplicaţiile în chirurgia toracică includ scoaterea unui plămân întreg (pneumonectomie), a unui lob (lobectomie) sau a unui segment (segmentectomie).
Mai mult, robotul se poate utiliza cu succes în operaţiile esofagiene şi ale chisturilor şi maselor care se află în spaţiul dintre plămâni (mediastin).
In videotoracoscopie, percepţia adâncimii se pierde datorită imaginii bidimensionale care poate rezulta în coordonarea redusă ochi-mână, crescând riscul potenţial pentru complicaţii majore datorită acţiunilor efectuate aproape de organele vitale.
Pe de altă parte, chirurgia robotică permite mărirea de 10-12 ori şi beneficiază de imagini tridimensionale. Mai mult, instrumentele videotoracoscopice sunt limitate în privinţa mişcării, în timp ce instrumentele robotice au mai mult succes în procedurile complicate, deoarece au o manevrabilitate mare cu încheietura mâinii, mişcarea posibilă fiind de 540 grade.
Acest tip de chirurgie permite pacientului să treacă prin mai puţină durere, să aibă cicatrici mai mici, să stea mai puţin în spital, sa aibă o pierdere de sânge mai mică, complicaţii mai puţine, timp de recuperare mai redus şi reîntoarceri mai rapide la activităţile zilnice, în timp ce oferă chirurgului imagini de înaltă rezoluţie, tridimensionale, cu domeniu de mişcare mai bun şi manipulare mai sigură şi mai confortabilă în timpul operaţiei chirurgicale.
Cum este această chirurgie superioară?
Pacienţii ideali sunt cei care au tumori mai mici de 5 cm localizate într-un lob al plămânului. Acestor pacienţi li se pot efectua în siguranţă operaţii de disecare a glandei limfatice mediastinale, aspect foarte important la pacienţii cu lobectomie sau cu cancer, în timp ce se conservă principiile oncologice. Mai mult, s-au raportat cazuri de scoatere a unui plămân întreg. Experţii scot în evidenţă că intervenţii mai complicate şi mai invazive ar deveni posibile prin creşterea experienţei în chirurgia robotică.