Obezitatea este situaţia care intervine atunci când excesul de grăsime corporală se acumulează ajunge la un nivel care poate avea un impact negativ asupra sănătăţii. Atunci când indicele de masă corporală (IMC) al unei persoane, care este o măsurătoare obţinută prin împărţirea greutăţii la pătratul înălţimii, este cuprins între 25 kg/m2 şi 30 kg/m2 şi mai mult, această persoană este considerată ca fiind obeză. Măsurarea circumferinţei taliei este folosită şi în evaluarea obezităţii. Măsurarea circumferinţei taliei este o metodă foarte practică de diagnosticare a obezităţii. În consecinţă, circumferinţa taliei mai mare de 102 cm pentru bărbaţi şi 88 cm pentru femei poate fi considerată un indicator al obezităţii.
Clasificarea stabilită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pe baza indicelui de masă corporală (IMC) este după cum urmează:
1) Persoanele cu IMC sub 18.5 sunt subponderale,
2) Persoanele cu IMC între 18.5 – 24.9 au greutate normală
3) Persoanele cu IMC între 25.0 – 29.9 sunt supraponderale
4) Persoanele cu IMC între 30.0 – 39.9 sunt obeze
5) Persoanele cu IMC peste 40 suferă de obezitate morbidă.
Obezitatea este acceptată ca fiind una dintre cele mai importante cauze de morbiditate şi mortalitate (deces) în întreaga lume, cât şi în ţara noastră. În ultimii patruzeci de ani, numărul persoanelor care suferă de obezitate a crescut în întreaga lume. În timp ce în anul 1975 prevalenţa obezităţii în funcţie de vârstă la populaţia adultă din întreaga lume a fost de 6,4% la femei şi de 3,2% la bărbaţi, în anul 2014, această valoare a crescut la 14,8% pentru femei şi 10,8% pentru bărbaţi. Prevalenţa obezităţii este în creştere şi în ţara noastră. În ţara noastră, în anul 1998 prevalenţa obezităţii a fost de 22,3% (32,9% la femei, 13,2% la bărbaţi), iar în anul 2010 a crescut la 31,2% (44,2% pentru femei, 27,3% pentru bărbaţi). Numărul persoanelor obeze este în creştere şi la copii şi adolescenţi. Se ştie că incidenţa obezităţii în Turcia a crescut, mai ales odată cu debutul pandemiei de COVID-19.
Obezitatea este întâlnită mai frecvent la persoanele care au o dietă bogată în calorii şi care nu fac suficientă activitate fizică sau exerciţii fizice. În afară de aceasta, predispoziţia genetică, tulburările hormonale, problemele psihologice şi medicamentele antipsihotice se numără printre cauzele care duc la instalarea obezităţii. Deşi există o credinţă populară că obezitatea este asociată cu o viteză scăzută a metabolismului, aceasta de fapt este o cauză rară a obezităţii.
În cea mai mare parte, persoanele care suferă de obezitate, cu alte cuvinte de obezitate morbidă, consumă mai multă energie decât persoanele cu greutate normală pentru a satisface cerinţele organismului lor. Prin urmare, viteza metabolismului bazal al persoanelor care suferă de obezitate a crescut. Dezvoltarea tehnologiei a restrâns aria de activitate fizică a indivizilor. Acest lucru are un efect semnificativ asupra creşterii numărului persoanelor care suferă de obezitate.
Însă nu trebuie uitat că cele mai importante două cauze ale obezităţii sunt aportul excesiv de calorii şi stilul sedentar de viaţă.
• Boli cardiovasculare: boli coronariene, insuficienţa cardiacă, boli vasculare ocluzive, varice la nivelul picioarelor
• Diabet tip 2
• Unele tipuri de cancer (uterin, mamar, prostată şi colon)
• Tensiune mare
• Dislipidemie (creşterea nivelului de colesterol şi trigliceride în sânge)
• Accidentul vascular cerebral (paralizia)
• Problemele sistemului digestiv: stenoza hepatică, calculi biliari, refluxul gastroesofagian
• Problemele sistemului respirator: apnee în somn, sindrom de hiperventilaţie, embolie pulmonară
• Problemele sistemului muscular şi ale scheletului: osteoartrită (distrugerea cartilagiilor articulaţiilor), hernia lombară
• Problemele sistemului urogenital: menstruaţie neregulată sau amenoree, ovar polichistic, infertilitate, incontinenţă urinară.
• Probleme psihosociale: incapacitate de muncă, expunere la discriminare socială, depresie
Reuşita în tratamentul obezităţii este posibilă prin stabilirea de obiective realiste şi prin schimbarea stilului de viaţă. Scopul principal trebuie să fie consumul de mai puţine calorii, creşterea volumului de activitate fizică şi mărirea consumului de calorii. Pentru aceasta, în primul rând, este necesară determinarea aportului zilnic de calorii şi a volumului de activitate fizică.
La fel ca toate celelalte probleme medicale cronice, tratamentul eficient şi de succes pentru obezitate se realizează în cadrul unei activităţi de echipă în care membrii echipei lucrează în armonie şi cu răbdare, echipă din care face parte şi pacientul. Această echipă include medici, psihologi şi psihiatri, fizioterapeuţi, nutriţionişti şi alţi specialişti care se consideră că trebuie să facă parte din această echipă.
Echipa care implementează tratamentul pentru obezitate ar trebui să fie formată din specialişti din următoarele discipline:
• Specialist nutriţie şi terapie dietetică
• Specialist kinetoterapie
• Terapie comportamentală
• Tratamentul cu medicamente
• Chirurgia obezităţii
În prezent, una dintre cele mai mari probleme de sănătate este sindromul metabolic declanşat de obezitate şi diabet de tip 2. Toate studiile cu privire la eforturile depuse pentru prevenirea Sindromului Metabolic şi analizele aferente acestor studii arată că, din păcate, metodele clasice de tratament nu asigură o rată de reuşită suficientă pentru tratamentul bolii. Luând în considerare toate metodele de tratament, datele ştiinţifice obţinute în urma studiilor indică faptul că rezultatele cele mai eficiente în tratamentul obezităţii şi diabetului de tip 2 sunt obţinute prin intervenţii chirurgicale. O parte dintre aceste metode indică faptul că sunt obţinute rezultate eficiente şi permanente nu numai în tratamentul obezităţii, ci şi în tratamentul diabetului de tip 2 şi al altor boli colaterale. În special în ultimii 30 de ani, au fost dezvoltate o multitudine de metode pentru tratamentul chirurgical al obezităţii şi diabetului de tip 2. Deşi de-a lungul timpului s-a renunţat la unele dintre aceste metode, unele dintre ele continuă să fie utilizate cu succes şi în prezent, datorită rezultatelor lor eficiente pe termen lung.
Ca şi în cazul oricărei alte metode de tratament şi intervenţiile chirurgicale prezintă avantaje şi dezavantaje. În plus, există situaţii în care diverse metodele chirurgicale dau rezultate mai bune sau mai puţin bune. Metodele cel mai des utilizate pot fi enumerate după cum urmează:
Operaţia de tub gastric este procesul de îndepărtare a unei mari părţi a stomacului care funcţionează ca un depozit. Astfel, stomacul, care are în mod normal un volum de 1,5-2 litri, va fi transformat într-un tub subţire cu un volum de aproximativ 50-150 ml. Această tehnică permite reducerea cantităţii de alimente care poate fi consumată la un moment dat fără a interfera cu fluxul natural al sistemului digestiv. Operaţia de tub gastric se realizează prin laparoscopie, adică prin efectuarea a 4 sau 5 mici incizii in abdomen. În medie, operaţia durează în jur de 45-75 de minute. În general, spitalizarea durează 2 sau 3 zile.
Principalele avantaje ale operaţiei gastroectomie cu mânecă sunt: faptul că fluxului natural al sistemului digestiv nu este modificat previne deficienţa de vitamine şi minerale, absenţa sindromului de dumping, reducerea numărului de acuze de reflux şi faptul că nici un corp străin nu este plasat în organism. Însă, există şi câteva dezavantaje. Cele mai importante dintre aceste dezavantaje sunt refluxul, prezenţa unei linii lungi de capse (risc de hemoragie şi scurgere) precum şi faptul că metoda este ireversibilă. Faptul că gastrectomia cu mânecă este ireversibilă şi impactul acesteia asupra vieţii de zi cu zi a pacientului este acceptabil după ce sunt depăşite riscurile chirurgicale din primele faze. Cu alte cuvinte, efectele secundare ale gastrectomiei cu mânecă sunt mai mici decât în cazul bypass-ului gastric şi al altor operaţiile mai mari.
În timpul procedurii, aproximativ 80% din stomac este îndepărtat iar partea de stomac rămasă are forma unui tub subţire. Astfel, cantitatea de alimente care poate fi consumată este redusă semnificativ fiind obţinută senzaţia de saţietate. Acesta este efectul limitativ al intervenţiei chirurgicale. Totodată, partea de stomac îndepărtată prin operaţia de gastrectomie cu mânecă este partea care produce hormonul Ghrelin, care stimulează senzaţia de foame. Îndepărtarea acestei părţi reduce cantitatea din sânge a hormonului care stimulează pofta de mâncare şi de obicei provoacă o scădere a apetitului. Acest fapt este, de asemenea, responsabil pentru efectele metabolice şi hormonale ale intervenţiei chirurgicale. Deoarece fluxul natural al sistemului digestiv nu este afectat, după operaţia de gastrectomie cu mânecă, digestia şi absorbţia continuă în mod normal. Prin urmare, există un risc mai mic de deficienţe de vitamine şi minerale.
Obezitatea nu este doar un dezechilibru între caloriile ingerate şi cele consumate, este o problemă foarte complexă. La baza obezităţii stau multe mecanisme hormonale. Atunci când procedura este susţinută cu un sistem de nutriţie sănătos şi exerciţii fizice, 60-80% din excesul de greutate poate fi pierdut în decurs de unul sau doi ani după operaţie. Cu toate acestea, în cazul în care nu sunt respectate regulile şi se revine la vechile obiceiuri există riscul ca pierderea în greutate să nu se concretizeze sau chiar ca pacientul să se îngraşe din nou.
Operaţiile de bypass gastric sunt tipurile de intervenţii chirurgicale cel mai frecvent efectuate în ultimii 30 de ani în Statele Unite, ţara în care chirurgia bariatrică este cel mai des efectuată. De-a lungul anilor, tehnica de bypass s-a schimbat şi ea. În prezent, remodelarea sistemului digestiv prin operaţie de bypass gastric este o procedură extrem de eficientă şi sigură, cu condiţia să fie efectuată de chirurgi bariatrici cu experienţă. Pentru candidaţii potriviţi, avantajele acestei intervenţii chirurgicale depăşesc cu mult potenţialele riscuri.
Bypass-ul gastric este o procedură combinată care permite atât limitarea volumului, cât şi reducerea absorbţiei. În prima parte a intervenţiei chirurgicale, o mică porţiune de aproximativ 30-35 ml din partea superioară a stomacului este separată cu capse şi se formează o nouă pungă gastrică mică. Astfel, cu o cantitate foarte mică de alimente este asigurată senzaţia de saţietate. A doua parte a intervenţiei chirurgicale este de bypass-ul intestinului subţire. Cu alte cuvinte, intestinul subţire este adus la partea rămasă a stomacului. Această parte îşi continuă sarcina de a transmite enzime care au rol în digestie, cum ar fi acidul gastric, bila şi sucurile pancreatice. Partea stomacului nou formată este conectată pe un segment de intestin subţire aproximativ 150-200 cm mai jos. Cu alte cuvinte, o parte din alimentele ingerate sunt eliminate fără a fi absorbite.
Este un mecanism diferit care asigură eficienţa metabolică a intervenţiei chirurgicale. Unii hormoni, precum incretina, care sunt secretaţi în ultimele porţiuni ale intestinului subţire, au un efect paralel cu insulina, care stabilizează glicemia. Totodată, în această porţiune sunt secretaţi şi hormoni care asigură senzaţia de saţietate şi reduc pofta de mâncare.
Precum alte metode de chirurgie a obezităţii, operaţiile de bypass gastric prin metoda laparoscopică, cu alte cuvinte fără deschiderea abdomenului, sunt efectuate prin doar 4 incizii milimetrice. În medie, operaţia durează 3-4 ore. Desigur, această durată poate varia în funcţie de unele aspecte anatomice şi istoricul intervenţiilor chirurgicale anterioare. În medie, spitalizarea durează în jur de 3-4 zile.
Operaţia de bypass gastric este un instrument foarte eficient în lupta împotriva obezităţii. Majoritatea pacienţilor pierd 65-90% din excesul de greutate în primul an. De asemenea, operaţia de bypass gastric asigură rezultate excelente în tratamentul comorbidităţilor legate de obezitate. Acestea includ diabetul de tip 2, hipertensiunea arterială, apneea în somn, valorile mari de colesterol şi refluxul acid. Ca şi în cazul celorlalte intervenţii chirurgicale, în cazul în care pacienţii nu respectă recomandările, cum ar fi regulile de alimentaţie sănătoasă şi exerciţiile fizice regulate, scăderea în greutate poate încetini şi este posibil să intervină chiar şi creşterea în greutate.
În timp ce absorbţia de calorii este redusă, se va reduce şi absorbţia unor nutrienţi importanţi. Porţiunea ocolită a intestinului subţire este responsabilă pentru absorbţia calciului, acidului folic, fierului şi vitaminelor B. Pentru a preveni problemele grave de sănătate, după operaţia de bypass deficienţele de vitamine şi minerale trebuie evitate prin administrarea unui tratament special cu suplimente de vitamine şi minerale.
Tratamentul chirurgical este cea mai eficientă metodă de tratament cu eficacitate dovedită în tratarea pacienților cu obezitate severă și a pacienților cu diabet de tip 2 rezistenți la tratament. Toate operațiile de obezitate și chirurgie metabolică pot fi efectuate cu metode minim invazive (laparoscopice și robotizate).
CHIRURGIA ASISTĂ DE ROBOT, care nu este disponibilă în fiecare centru și poate fi folosită doar de un număr mic de chirurgi, este superioară chirurgiei laparoscopice în multe privințe. Chirurgia robotică este o tehnică chirurgicală care poate folosi tehnici și echipamente care afectează minim țesuturile în intervențiile chirurgicale. Chirurgia robotică are toate beneficiile chirurgiei laparoscopice, cum ar fi mai puțină durere, spitalizare scurtă și rezultate cosmetice bune. Rezultatele cosmetice ale chirurgiei robotizate sunt excelente.
Chirurgia robotică poate fi considerată și ca o intervenție chirurgicală laparoscopică avansată. Principiile operaționale de bază sunt similare cu chirurgia laparoscopică. Mai întâi, se deschid 4-5 găuri de 8 mm în peretele abdominal, iar abdomenul este umflat cu dioxid de carbon pentru a crea o zonă pentru studiu. Apoi, brațe robotice speciale, care sunt special concepute pentru chirurgia robotică și care previn deteriorarea peretelui abdominal, sunt atașate de aceste găuri. Intervenția chirurgicală se realizează cu ajutorul acestor brațe cu mobilitate ridicată. La unul dintre orificii este atașată o cameră de înaltă rezoluție și această cameră transmite imaginile chirurgicale atât către consola unde chirurgul efectuează operația, cât și către un monitor mare situat la capul patului operator. După această etapă, chirurgul 1 își lasă locul unui asistent cu experiență, merge la o consolă specială concepută pentru el și efectuează operația cu comenzile pe care le dă de acolo. Consola chirurgicală este unitatea în care se realizează toate setările legate de robot, iar chirurgul efectuează operația folosind unelte manuale speciale. Mișcările chirurgului se reflectă în brațele robotului, iar intervenția chirurgicală se realizează datorită mișcărilor fine ale brațelor robotului și capacității de a lucra cu ușurință în spații înguste.
Imaginea tridimensională și de înaltă calitate a camerei robotizate oferă chirurgului senzația de a opera cu ochiul liber. De fapt, datorită imaginii mărite, permite să se vadă mai clar chiar și structurile pe care ochiul uman le poate vedea cu greu. Partea încheieturii mâinii a brațelor robotizate are capacitatea de a funcționa similar cu încheietura mâinii umane. De fapt, cu gradul său ridicat de mobilitate, are mai multă mobilitate decât încheietura mâinii umane. Chiar și în spații înguste, multe proceduri chirurgicale dificile pot fi efectuate cu ușurință cu robotul datorită acestei mobilități. Deoarece aceste instrumente sunt, de asemenea, instrumente puternice, ele oferă ușurință în operare, în special la pacienții supraponderali (obezi). Cu toate caracteristicile menționate mai sus, chirurgia robotică permite chirurgului să efectueze proceduri chirurgicale cu acuratețe și precizie ridicate.
Pe scurt, chirurgia robotică, care oferă toate posibilitățile tehnologiei moderne, poate fi utilizată în siguranță în tratamentul chirurgical al obezității morbide și al diabetului de tip 2.
Endocrinologie la ANADOLU
Copyright © 2024
Anadolu Sağlık Merkezi
Toate drepturile rezervate
