Osteopatia

Osteopatia este un sistem modern de tratament care se concentrează pe cauza simptomelor, bazându-se pe anatomie, fiziologie, patologie, neurologie și fiziologia nutrițională, și tratează pacientul ca un întreg, mai degrabă decât boala în sine.

Cine este osteopat?

Un osteopat este un terapeut care evaluează și tratează disfuncțiile tuturor structurilor anatomice ale corpului prin aplicarea unor metode manuale (prin palpare) bazate pe cunoștințe fundamentale din științele sănătății, precum anatomia, fiziologia, patologia, neurologia, psihologia și nutriția. Acesta oferă tratamente specifice pentru fiecare țesut pe baza cunoștințelor clinice avansate.

Cine poate deveni osteopat?

Persoanele care au absolvit un program de 3500 de ore de educație în științele fundamentale ale sănătății (în general, doar medicii și fizioterapeuții pot îndeplini acest criteriu) și au urmat un curs de formare postuniversitară de 1350 de ore sub îndrumarea unor instructori specializați pot deveni osteopați.

Formarea durează 5 ani și include atât teorie, cât și practică. Aceste criterii sunt conforme cu standardele Organizației Mondiale a Sănătății. În Statele Unite și Europa există școli de osteopatie care durează 5 ani.

Care este scopul?

Scopul osteopatiei este de a forma terapeuți responsabili și principiali care respectă medicina modernă și oferă tratamente științifice de calitate pacienților. Abordările actuale de terapie contribuie la economii semnificative în cheltuielile de sănătate publică și individuale.

Dezvoltarea osteopatiei

Osteopatia a fost definită de doctorul american Andrew Taylor Still (1828-1917). Conceptul său de osteopatie a stabilit fundamentele acestei practici:

• Importanța structurii și mișcării
• Interdependența dintre structură și mișcare
• Organizarea organismului ca un întreg integrat
• Capacitatea organismului de a se auto-repara

În 1874, a denumit metoda sa „Osteopatie” (Osteo - os, pathie - suferință). În 1892, a fondat American School of Osteopathy în Kirksville, Missouri, SUA.

În prezent, în Statele Unite activează 54.000 de osteopați care își exercită profesia cu titlul de „Doctor of Osteopathy”, având aceleași competențe ca medicii tradiționali, dar cu o prioritate mai mare pentru metodele manuale decât pentru medicamente, injecții sau chirurgie.

În Europa, dezvoltarea osteopatiei a fost diferită. John Martin Littlejohn (un elev al lui Still) a adus osteopatia în Europa și a oferit această oportunitate fizioterapeuților. În 1917, a fondat British School of Osteopathy în Londra, iar osteopatia s-a răspândit în întreaga Europă până în 1950. În Europa, osteopatia este mai des utilizată de terapeuți ca o formă de terapie manuală. Din 1993, în Marea Britanie, osteopatia este recunoscută ca o profesie. Alte țări, precum Franța și Belgia, au urmat acest model.

William Garner Sutherland (1873-1954) a dezvoltat Terapia Cranio-Sacrală în cadrul osteopatiei. În anii 1980, osteopații francezi Jean Pierre Barral și Jacques Weischenk au dezvoltat Osteopatia Viscerală, extinzând astfel gama de tratamente.

Metode avansate de tratament manual aplicate

• Manipulații și mobilizări specifice
• Tratamente pentru țesuturi moi
• Terapie Cranio-Sacrală
• Metode de Reflexologie (meridiane, talpa piciorului, periost, țesut conjunctiv, jarricot, diagnostic dentar, fiziognomica feței etc.)
• Metode de relaxare miofascială
• Practici de meditație
• Mobilizări ale zonelor nervoase
• Examinări și tratamente mecanice ale organelor
• Teste de kineziologie

Osteopatia este utilizată ca o metodă de sprijin pentru tratament și nu poate fi considerată ca fiind capabilă de a elimina sau trata o boală în mod exclusiv.