Arslan Bozdağ

Ochiul este organul care permite conexiunea vizuală cu lumea exterioară, percepând lumina și transmițând-o către centrele senzoriale din creier. Fiind un organ sensibil și expus la factori externi, ochiul este afectat rapid de condițiile de mediu. Mâncărimea oculară, care apare adesea din cauza factorilor externi, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oculare. Aceasta poate fi cauzată de poluarea aerului, factori alergeni și microorganisme patogene. Totuși, mâncărimea oculară poate fi și un semn al unor afecțiuni mai grave, așa că nu ar trebui să fie ignorată. Mâncărimea oculară se manifestă în primul rând prin mâncărime, dar poate fi însoțită și de alte simptome precum roșeață și lacrimare a ochilor, secreții clare sau de culoare închisă, umflarea pleoapelor, senzație de arsură și senzație de usturime.

Astigmatismul este o problemă de vedere comună care apare din diferențele în forma corneei. Acest lucru poate duce la dificultăți în vederea nocturnă sau la vedere neclară. În cazul astigmatismului, cristalinul sau corneea au o curbură neregulată. Această curbură neregulată a corneei sau a cristalinului poate cauza distorsionarea luminii pe retină sau modificarea intervalului de refracție. Astigmatismul poate apărea împreună cu hipermetropie (probleme de vedere la apropiere) sau miopie (probleme de vedere la distanță). Pentru corectarea astigmatismului, un oftalmolog poate prescrie ochelari sau lentile de contact. De asemenea, pot fi utilizate metode chirurgicale pentru tratament.

Cuvântul "cataractă" provine din greaca veche „katarraktes” și din latina „cataracta”, care înseamnă „gratii de fier”. Termenul cataractă se referă la o boală oculară cauzată de problemele cu lentila oculară. Cataracta este una dintre cele mai frecvente cauze de orbire, atât în țările în dezvoltare, cât și în cele dezvoltate. Boala se manifestă prin scăderea transparenței lentilei din ochi, care devine opacă. Nu există un tratament farmacologic pentru cataractă; singura opțiune de tratament este intervenția chirurgicală. Problema apare frecvent la persoanele în vârstă, iar pentru a trata cataracta, lentila opacă este îndepărtată prin operație și înlocuită cu o lentilă oculară artificială. Istoria operației de cataractă este foarte veche, iar odată cu progresele tehnologice, tehnicile chirurgicale s-au îmbunătățit, iar complicațiile au scăzut considerabil.

Orbirea nocturnă, cunoscută în literatura de specialitate sub numele de nictalopie, este o afecțiune care se manifestă prin dificultăți de vedere în condiții de lumină slabă sau redusă, cum ar fi noaptea sau în locuri precum restaurante și săli de cinema. Se caracterizează adesea printr-o adaptare lentă la schimbarea de la un mediu bine iluminat la unul slab iluminat. Persoanele cu orbire nocturnă pot avea dificultăți în a vedea stelele într-o noapte senină sau în a se deplasa într-o cameră întunecată, precum sala de cinema. Această afecțiune nu este o boală în sine, ci mai degrabă un simptom al unei probleme oculare subiacente, de obicei legată de retina. Orbirea nocturnă poate fi cauzată de factori genetici, afecțiuni ale retinei sau deficiențe nutriționale. Aceste probleme pot duce la disfuncții în procesul de prelucrare a informațiilor vizuale și pot afecta negativ capacitatea de a vedea în condiții de întuneric. Tratamentul se bazează de obicei pe identificarea cauzei subiacente.

Este o problemă de vedere care se manifestă printr-o vedere încețoșată și ondulată, cauzată de forma ovală a corneei ochiului. În sensul cuvântului, „astigmatism” înseamnă „fără puncte”.

Transplantul de cornee (keratoplastie) este o intervenție chirurgicală utilizată pentru a restabili transparența și claritatea vederii, fiind aplicată persoanelor care au pierdut vederea din cauza bolilor de cornee. Bolile de cornee se referă la situațiile în care stratul de cornee este deteriorat, iar dacă nu sunt tratate, pot duce la probleme permanente de vedere. Din acest motiv, transplantul de cornee este considerat o opțiune importantă pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților și restabilirea sănătății ochilor.

Una dintre problemele cauzate de schimbările sezoniere este răceala oculară.

Conjunctiva este țesutul transparent care acoperă partea albă a ochilor, cunoscută sub numele de sclera, și partea interioară a pleoapelor. Infecțiile care apar în această membrană conjunctivală sunt denumite conjunctivită. Conjunctivita, una dintre cele mai frecvente afecțiuni oculare atât la copii cât și la adulți, este cunoscută popular sub denumirea de boala ochilor roșii sau roz. Aceasta provoacă roșeață sau înroșire a ochilor din cauza infecțiilor. Dacă nu este tratată, conjunctivita se poate agrava și poate duce la daune permanente ale ochilor. Prin urmare, dacă apar probleme precum roșeața sau mâncărimea ochilor, este recomandat să consultați un medic oftalmolog pentru un examen de specialitate.

Hipermetropia este o afecțiune a vederii în care ochii nu se concentrează suficient asupra obiectelor aflate la distanță mică, comparativ cu cele aflate la distanță mare.

Tremurul ochilor, cunoscut sub diferite denumiri populare, nu este adesea considerat o problemă majoră. De obicei, tremurul ochilor apare din cauza stresului, a lipsei de somn și a oboselii fizice, dar în unele cazuri poate fi un semn al unor afecțiuni oculare sau al altor probleme de sănătate. Tremurul ochilor se caracterizează prin contracții involuntare ale pleoapei care pot persista o perioadă mai lungă. Dacă tremurul persistă pentru o perioadă extinsă, devine deranjant sau apare frecvent, este important să acordați o atenție suplimentară. În astfel de cazuri, se recomandă ca persoana să consulte un medic pentru evaluări de sănătate.

Sindromul Marfan este o boală rară, care afectează țesutul conjunctiv și este adesea cauzată de motive genetice. Țesutul conjunctiv este o structură importantă care formează țesutul de suport al corpului și menține organele împreună. Sindromul Marfan apare dintr-o mutație în gena FBN1, care codifică proteina numită fibrilină-1. Această mutație afectează elasticitatea și rezistența țesutului conjunctiv, putând cauza o serie de probleme sistemice. Persoanele cu sindrom Marfan sunt de obicei foarte înalte, cu o structură subțire și membre lungi. Una dintre cele mai frecvent afectate zone este sistemul cardiovascular; aneurismele și problemele cu valvele cardiace sunt întâlnite frecvent. De asemenea, sindromul Marfan poate manifesta caracteristici vizibile la nivelul ochilor, sistemului scheletic și pielii. Tratamentul sindromului Marfan se elaborează prin consultarea mai multor specialiști, iar obiectivul tratamentului este de a îmbunătăți calitatea vieții pacientului și de a controla simptomele.