20 august 2023
Ați prins gripă porcină? Nu intrați în panică, acționați rapid.
Cancerul de col uterin este al doilea cel mai frecvent tip de cancer la femei, după cancerul de sân, și provoacă moartea a aproximativ 250.000 de femei în fiecare an. Aproape toate cazurile de cancer de col uterin, care evoluează foarte grav, sunt cauzate de virusurile HPV, cunoscute sub numele de Virusul Papiloma Uman (Human Papilloma Virus). Virusul HPV, care face parte din familia Papillomaviridae, infectează celulele epiteliale umane pentru a putea supraviețui și utilizează mecanismul celular epitelial pentru a se multiplica. Acest virus este direct legat de cancerul de col uterin și poate provoca, de asemenea, multe alte boli care pun viața în pericol. Prin urmare, pentru a combate cancerul de col uterin la nivel mondial și pentru a menține sănătatea personală, este important să înțelegem corect ce este HPV, să cunoaștem modalitățile de transmitere și metodele de prevenire.
HPV este un tip de virus ADN care are aproximativ 200 de variante și care poate infecta și se poate multiplica numai în celulele epiteliale umane. Acest virus, cu un diametru de 50-55 nanometri și care conține o genă ADN dublu spiralată circulară, se așează în țesuturile epiteliale la scurt timp după contactul cu corpul uman și provoacă leziuni sub formă de negi numite „condiloma acuminata”. Cel mai frecvent afectează celulele epiteliale din zona genitală și este considerat principalul agent cauzator al bolilor cu transmitere sexuală la nivel mondial. Conform studiilor, se estimează că aproximativ 630 de milioane de persoane din întreaga lume sunt infectate cu acest virus.
Familia Virusului Papiloma Uman are o gamă largă de variante, fiecare tip provocând diferite probleme de sănătate la oameni. În funcție de riscurile pe care le prezintă, virusurile HPV sunt clasificate în două grupe: cu risc scăzut (virusuri non-oncogenice) și cu risc ridicat (virusuri oncogenice). Majoritatea negilor din zona genitală sunt cauzate de tipurile de virus HPV 6 și HPV 11. Acestea sunt virusuri cu risc scăzut, care nu provoacă cancer de col uterin, dar pot cauza periodic infecții ale țesutului genital. Tipurile de virus HPV 16, HPV 18, HPV 31, HPV 33, HPV 35, HPV 45, HPV 52 și HPV 58 sunt considerate virusuri cu risc ridicat și, pe lângă zona genitală, afectează și mucoasa colului uterin, crescând riscul de cancer de col uterin. Aceste tipuri de virusuri cu risc ridicat nu provoacă negi sau leziuni vizibile pe organele genitale externe și pot evolua ani de zile fără a prezenta simptome. Acest lucru întârzie semnificativ diagnosticarea cancerului de col uterin, de aceea examinările ginecologice regulate și planificarea vaccinării la intervale corespunzătoare pentru anumite grupe de vârstă sunt extrem de importante pentru prevenirea acestui tip de cancer.
HPV este cea mai frecventă și rapid răspândită boală cu transmitere sexuală și poate cauza probleme grave de sănătate, de la cancer până la pierderea fertilității. Cu toate acestea, în prezent nu există un tratament dovedit eficient pentru infecția cu HPV. Pentru a gestiona bolile grave care apar după infecție, este esențial să cunoaștem corect virusul și să identificăm semnele bolii într-un stadiu incipient.
HPV poate infecta nu doar epiteliul uterului și al țesutului vaginal la femei, ci și celulele epiteliale ale organelor genitale masculine și feminine, cum ar fi penisul, scrotul, vulva, dar și ale anusului și vezicii urinare, provocând leziuni de creștere în aceste zone. Pentru ca virusul să se multiplice prin replicarea ADN-ului său, trebuie să ajungă la cel mai profund strat epidermic, stratul de celule epiteliale. După diverse răni în aceste țesuturi și iritații cauzate de contactul sexual, virusul trece prin stratul superior al pielii și ajunge la stratul de celule epiteliale. În continuare, proteina L1 capsidică de pe suprafața HPV interacționează cu proteina α6ß4 integrină prezentă pe celulele epiteliale, iar astfel virusul se instalează în grupul de celule numit keratinocite. Deoarece HPV nu este un virus citolitic, infectează doar celula în care pătrunde, fără a provoca o infecție virală la nivelul întregului corp.
La scurt timp după pătrunderea în keratinocite, acestea se diferențiază terminal și are loc formarea de noi virusuri. Keratinocitele care se diferențiază terminal determină exfolierea stratului cel mai exterior al epiteliului, fenomen cunoscut sub numele de descuamare naturală, prin care HPV este eliberat în mediul înconjurător.
Virusul Papiloma Uman se transmite în principal prin contact sexual, dar este posibilă și transmiterea perinatală.
Transmiterea prin contact sexual
HPV se transmite de la o persoană la alta, în principal, prin contact sexual vaginal și anal, dar poate fi transmis și prin contact sexual oral. De asemenea, se poate transmite și doar prin contact sexual, fără penetrare. Fiecare adult activ sexual este probabil să fie infectat cu HPV la un moment dat în viață și, nefiind conștient de infecție din cauza absenței simptomelor, poate transmite virusul partenerului său. O femeie care a avut relații sexuale doar cu un singur partener are un risc de aproximativ 46% de a fi infectată cu HPV în primii trei ani de relație. Virusurile care cauzează negi genitali sunt mai contagioase decât alte tipuri de HPV. O persoană care a avut negi genitali tratați poate transmite virusul chiar dacă nu mai are negi vizibili pe piele. Astfel, este extrem de dificil de determinat când și cum s-a produs transmiterea HPV, motiv pentru care diagnosticul de HPV la unul dintre parteneri nu ar trebui interpretat ca o dovadă de infidelitate.
Transmiterea perinatală
HPV poate fi transmis de la mamă la copil în timpul nașterii, iar dacă bebelușul este infectat, există riscul apariției papiloamelor laringiene și conjunctivale. De asemenea, există posibilitatea ca un făt să fie HPV pozitiv dacă a fost conceput cu un spermatozoid infectat cu virus. În plus, secrețiile infectate din sistemul genital al mamei pot infecta copilul prin intermediul placentei.
La persoanele cu un sistem imunitar funcțional, majoritatea tipurilor de HPV nu provoacă probleme de sănătate și sunt eliminate din corp în 1-2 ani prin intervenția sistemului imunitar. Totuși, unele subtipuri de virus pot provoca negi genitali (condiloma acuminatum), leziuni precanceroase ale pielii și cancere la nivelul colului uterin, penisului, anusului, orofaringelui, vulvei și vaginului. Leziunile pielii cauzate de virus pot avea patru aspecte diferite: acuminat, papular, planar și plat.
Simptomele HPV la persoanele active variază în funcție de starea sistemului imunitar. De exemplu, la persoanele HIV pozitive sau la cei cu un sistem imunitar compromis, negii genitali cresc mult mai rapid și pot ajunge chiar la dimensiuni mari. Acest lucru poate duce la transformarea leziunii benigne într-o tumoare malignă.
Cancerul de col uterin cauzat de expunerea la HPV cu risc ridicat nu prezintă simptome în stadiul incipient, dar în stadiul clinic sunt frecvente sângerările vaginale nedureroase și secrețiile vaginale care seamănă cu lichidul de carne. Deoarece aceste simptome pot fi semnele multor alte boli genitale, este necesară o examinare medicală detaliată.
Cancerul de col uterin este al doilea cel mai frecvent tip de cancer la femei, după cancerul de sân. Vaccinul HPV crește numărul celulelor protectoare numite anticorpi neutralizanți în mucoase și împiedică virusul să pătrundă în aceste țesuturi. Datorită acestei protecții imunologice și a imunității de lungă durată dezvoltate de vaccin, cancerul de col uterin este singurul tip de cancer care poate fi prevenit prin vaccinare. Vaccinul HPV oferă protecție nu doar împotriva cancerului de col uterin, ci și împotriva altor probleme grave de sănătate asociate cu HPV, cum ar fi cancerul de prostată, tumora Buschke-Lowenstein, cancerul de vezică urinară și infertilitatea masculină.
Data ultimei actualizări: 16 Kasım 2022
Data publicării: 16 Kasım 2022
Boli Infecțioase