Rabia: Simptomele, Cauzele, Vaccinul și Tratamentul

Rabia este o boală gravă care poate apărea oriunde în lume și, dacă nu este tratată, poate duce la deces. Rabia, care afectează în special mamiferele, inclusiv oamenii, este o boală des întâlnită. Studiile au arătat că virusul rabic este cauza decesului pentru patru din zece copii la nivel mondial. Creșterea gradului de conștientizare cu privire la rabie și solicitarea intervențiilor medicale în cazurile suspecte va reduce rata deceselor cauzate de rabie. Deși frecvența rabiei a scăzut din anii 1970, virusul rabic poate provoca în continuare cazuri grave în prezent. În special în regiunile care nu dețin suficiente informații despre rabie, cum ar fi Africa de Sud și Asia, rabia continuă să fie frecvent întâlnită. La nivel mondial, 95% dintre decesele cauzate de rabie au loc în Africa de Sud și Asia. Virusul rabic poate reprezenta o amenințare și pentru persoanele care trăiesc în orașe dezvoltate. Din acest motiv, este important să avem informații detaliate despre această boală.

Ce este rabia?

Rabia este o boală zoonotică ce poate fi transmisă de la animale la oameni. Această boală virală poate afecta sistemul nervos al mamiferelor, provocând decesul. Virusul rabic se transmite prin mușcătura unui animal infectat și poate provoca simptome în câteva săptămâni sau chiar luni. În cazul unui risc de infectare cu virusul rabic, este necesar ca persoana să se prezinte imediat la o unitate medicală. Deși rabia este o boală care poate fi tratată dacă este diagnosticată devreme, întârzierea tratamentului poate fi fatală.

Virusul rabic este un virus ARN și se poate răspândi în organism în două moduri diferite. După ce este introdus în corp, poate pătrunde în sistemul nervos periferic și se poate deplasa către creier. Sistemul nervos periferic, cunoscut și sub numele de sistem nervos periferic, asigură comunicarea între organe și membre cu creierul. Intrarea virusului rabic în sistemul nervos periferic poate accelera apariția simptomelor. O altă modalitate de răspândire este prin înmulțirea pe țesutul muscular sigur al gazdei, urmată de răspândirea ulterioară. Virusul care se răspândește pe țesutul muscular ajunge la creier prin sinapsele neuromusculare sau prin joncțiunile nervoase-musculare care asigură transmiterea nervoasă de la mușchi la creier. Virusul care reușește să pătrundă în sistemul nervos provoacă inflamația acută a creierului, cunoscută sub numele de encefalită. După ce apare inflamația, pacientul intră în comă într-un timp scurt, urmată de deces.

Rabia se manifestă în două tipuri. Primul tip, cunoscut sub numele de rabie furioasă sau encefalitică, reprezintă 80% din cazurile de rabie la oameni. În acest tip de rabie, simptome precum hiperactivitatea și hidrofobia sunt frecvente. În celălalt tip, numit rabie paralitică sau "mută", se observă paralizia.

Cum se transmite rabia?

Una dintre întrebările frecvente despre rabie este „Cum se transmite rabia?”. Rabia, care provoacă îngrijorare în special în rândul persoanelor care se tem de animalele stradale, se transmite de obicei prin mușcătura sau zgârietura unui câine infectat. Aproximativ 99% din cazurile de rabie la nivel mondial sunt cauzate de mușcătura câinilor infectați. Rabia este întâlnită frecvent în urma mușcăturilor sau zgârieturilor provocate de câinii stradali. Vaccinarea regulată a câinilor poate reduce riscul transmiterii virusului rabic. Cu toate acestea, câinii nevaccinați prezintă un risc crescut de transmitere a rabiei. Pe lângă câini, rabia poate fi transmisă și prin mușcătura de la animale precum lilieci, ratoni, șacali, sconși și vulpi. Deși rar, virusul rabic poate fi găsit și la rozătoarele mamifere.

Care sunt simptomele rabiei?

Simptomele rabiei variază în funcție de stadiul în care se află virusul la gazdă. Pe măsură ce boala avansează prin cinci etape diferite, simptomele devin mai grave. Aceste etape sunt următoarele:

Perioada de incubație: În această etapă, nu apar simptome. Perioada de incubație poate varia între 1 săptămână și 1 an, în funcție de modul în care virusul a pătruns în organism și de numărul de particule virale. Se știe că perioada de incubație variază în funcție de distanța dintre locul mușcăturii și creier. Este important de știut că odată cu apariția simptomelor, riscul de deces crește. Perioada prodromală: În această etapă, pacientul prezintă simptome asemănătoare gripei. Acestea includ febră peste 38 de grade, dureri de cap, dureri în gât, tuse, greață, vărsături, oboseală, disconfort în zona mușcăturii și anxietate. Perioada neurologică acută: Aceasta este etapa în care virusul începe să afecteze creierul și nervii. Printre simptomele neurologice se numără agresivitatea, paralizia parțială, tremurul muscular necontrolat, rigiditatea mușchilor gâtului, spumă la gură, dificultăți de respirație, spasme, fotofobie (teama de lumină), halucinații, insomnie, coșmaruri și erecție persistentă. Etapa de comă: După faza neurologică, pacientul intră în comă. Coma durează de obicei aproximativ trei zile și este urmată de deces. În această fază, pacientul nu mai răspunde la tratament.

Unul dintre cele mai cunoscute simptome ale rabiei este hidrofobia (frica de apă). Aceasta este cauzată de dificultățile de înghițire care apar odată cu inflamația gâtului. Spasmele intense resimțite în timpul înghițirii determină pacientul să evite actul de înghițire, provocând astfel teama de apă.

Tratamentul Rabiei

În cazul mușcăturilor, zgârieturilor sau linsului unei răni deschise de către un animal fără stăpân sau care nu a fost vaccinat împotriva rabiei, este esențial să consultați un cadru medical pentru a preveni rabia. Un diagnostic corect și precoce este esențial pentru salvarea vieții în cazurile de rabie.

Pentru a contracta rabia, este necesar să fii mușcat, zgâriat sau ca o rană deschisă să fie linsă de un animal infectat. Dacă nu se poate confirma că animalul este infectat, pacientul va fi supus unor teste de către medicul său. Sunt realizate diverse teste de laborator pentru a verifica nivelurile de anticorpi. Totuși, în perioada de incubație, este posibil să nu fie observate modificări în valorile sângelui. De asemenea, rabia poate fi diagnosticată printr-o biopsie a pielii, dar nici această metodă nu oferă rezultate sigure. Dacă diagnosticul de rabie este confirmat după ce persoana prezintă simptome, tratamentul poate fi prea târziu. De aceea, se recomandă începerea tratamentului profilactic imediat după un incident suspect.

Când ar trebui să se administreze vaccinul antirabic?

Pentru persoanele cu risc de a contracta rabia, întrebarea „Când ar trebui să se administreze vaccinul antirabic?” este foarte importantă. Vaccinul împotriva rabiei este administrat imediat după mușcătură și necesită aplicare regulată. Vaccinul are ca scop stimularea pacientului să dezvolte anticorpi împotriva virusului rabic. Tratamentul prin injectarea virusului inactivat nu va duce la contractarea bolii de către pacient. Vaccinul se administrează în braț, iar persoana începe să producă anticorpi, protejându-se astfel împotriva unei posibile infecții cu rabie. Persoanele care doresc să se vaccineze pentru a se proteja împotriva rabiei trebuie să primească 3 doze în decurs de 28 de zile. În cazul expunerii la virus sau riscului de expunere, se administrează 4 doze de vaccin antirabic.

După un incident suspect, măsurile preventive pe care le iau persoanele pot salva vieți. Este recomandat ca zona afectată să fie spălată în decurs de 15 minute cu apă cu săpun sau cu un antiseptic folosit pentru dezinfectarea pielii, cum ar fi povidona-iod. După spălare, persoana trebuie să se prezinte la cea mai apropiată unitate medicală. Dacă un animal infectat cu rabie mușcă, se aplică imunoglobulina antirabică (RIG) pe rană. Astfel, se previne și riscul de infecție în rană.

Pentru persoanele care prezintă deja simptome de rabie, rata de succes a tratamentului este scăzută. În astfel de cazuri, medicii administrează tratamente pentru ameliorarea simptomelor, pentru a asigura confortul pacientului. Odată ce pacientul intră în perioada prodromală, poate avea nevoie de suport ventilator.