21 august 2023
Prietenii cei mai apropiați ai ficatului: Grapefruitul și lămâia
E.Ş., o femeie în vârstă de 49 de ani și mamă a unui copil, care era sub supravegherea medicilor din cauza mai multor noduli la sân, a fost informată la spital că are o inflamație la sân. E.Ş. a menționat că antibioticele i-au făcut bine, dar ulterior a simțit durere sub axilă și a mers din nou la medic. A aflat că are cancer de sân în stadiul 4 și că tumoarea s-a extins și la oase. „Fiul meu a fost cea mai mare sursă de motivație pentru mine în timpul tratamentului, ba chiar și-a tuns părul pentru a-mi arăta sprijinul. Conform diagnosticului, ar fi trebuit să mor. Dar viața este minunată. Cred că nu avem în noi sentimentul de a renunța. Chiar dacă cădem de pe o stâncă, ne agățăm de o creangă, chiar și pentru a trăi încă 10 secunde. Cred că această dorință de viață este unică pentru omenire”, a declarat ea.
E.Ş., o mamă a unui copil, care era monitorizată din cauza nodulilor la sân, a povestit: „Aveam formațiuni dureroase, foarte dure, asemănătoare unor pietre, pe care le simțeam când le atingeam, și a apărut o roșeață în special la sânul stâng. La început mi s-a spus că acestea erau chisturi și o inflamație la sân. Am urmat un tratament cu antibiotice și m-am simțit mai bine. Părea că era vorba de o inflamație și, după ce aceasta a dispărut, am crezut că m-am vindecat. Însă am sunat medicii pentru că durerea începuse să se extindă spre axilă. Când am mers la doctor, mi s-a făcut o biopsie în aceeași zi, am făcut o mamografie și o ecografie, iar diagnosticul a fost cancer în stadiul 4. A doua zi, am mers la Prof. Dr. Şeref Kömürcü, specialist în Oncologie Medicală. Domnul Şeref s-a uitat la rezultatele mele și am fost trimisă să fac un PET-CT. După acest test, din păcate am aflat că tumoarea se răspândise și la oase. Aveam zeci de noduli în sâni, inclusiv în ganglionii limfatici, și se răspândiseră și la oase. Toate acestea s-au întâmplat în ianuarie 2016”, a spus ea.
E.Ș., care a menționat că și-a pierdut tatăl cu 6 luni înainte de a începe tratamentul pentru cancer, a spus: „Tatăl meu a fost foarte prețios pentru mine; m-am simțit de parcă mi-am pierdut prietenul cel mai bun. Din acest motiv, imediat ce am auzit de această boală, m-am gândit: ‘Bine că a murit tata și nu a trebuit să audă de boala mea’. Copilul meu, însă, a fost o mare sursă de motivație. M-am gândit doar la vindecare pentru el, nu m-am gândit niciodată să renunț. Probabil, acest mesaj a fost mereu în mintea mea. Nu am renunțat niciodată la viață, mi-am făcut machiaj, mi-am pus extensii pentru părul, sprâncenele și genele care cădeau. De îndată ce m-am simțit mai bine, am ieșit afară. Nu m-am supărat pe viață deloc”, a spus ea.
E.Ș., care a lucrat în departamentul de vânzări la mari companii înainte de a se pensiona, a spus: „Au fost momente când am căzut în depresie și mi s-a tăiat respirația, dar am ieșit din acele situații. Viața este foarte frumoasă. Am primit un diagnostic de cancer în stadiul 4, ar trebui să mor cu acest diagnostic. Totuși, cred că nu avem în noi sentimentul de a ne abandona. Chiar și dacă am cădea de pe o stâncă, ne-am agăța de o creangă doar pentru a mai trăi încă 10 secunde. Cred că această dorință de a trăi este unică pentru oameni”, a spus ea.
E.Ș., care inițial nu i-a spus nimic fiului său despre boală, ci doar că are o problemă cu sistemul imunitar, a explicat: „Pentru că această boală îmi va cădea și părul, i-am spus că îmi voi tunde părul. Fiul meu a reacționat foarte puternic. Oricum, era foarte trist, deoarece nu putea să-și vadă tatăl, care trăiește în străinătate, și tocmai își pierduse bunicul. De asemenea, a trebuit să-și părăsească școala din cauza mutării. Am ascuns boala aproximativ 2 luni. Dar, pe măsură ce efectele secundare ale bolii au devenit tot mai evidente, fiul meu a început să înțeleagă. A început să folosească foarte des cuvântul cancer la școală, lucru care mi-a atras atenția. Apoi am mers la psiholog și i-am spus despre boala mea. În semn de solidaritate, și-a tuns și el părul”, a explicat ea.
E.Ș., care a urmat 10 ședințe de chimioterapie, dintre care 6 mari și 4 mici, și încă 3 ședințe ulterior, a povestit: „Rezultatele de la ecografie au fost foarte bune la început. Nodulii s-au micșorat cu până la 40%. Am un număr foarte mare de tumori. Cred că am peste 20 de noduli. După ultima ședință de chimioterapie, am făcut un PET-CT. Eram într-un restaurant cu prietenii și așteptam cu nerăbdare rezultatele. M-a sunat profesorul Șeref și mi-a spus: ‘Ați făcut o minune. Rezultatele sunt foarte bune. Nu va mai fi nevoie de radioterapie’. Nodulii s-au micșorat. Apoi am început tratamentul hormonal. Ulterior, profesorul Șeref a dorit ca profesorul de chirurgie generală Metin Çakmakçı de la Centrul Medical Anadolu să mă consulte. Profesorul Metin mi-a sugerat, ca măsură preventivă, să îmi scoată sânii și să îmi pună implanturi din silicon. Am reflectat asupra acestui lucru și am decis să fac operația. Voi fi operată în următoarele zile”, a spus ea.
E.Ș., care a menționat că a devenit mult mai conștientă după ce a fost diagnosticată cu cancer, le-a oferit câteva sfaturi pacienților cu cancer: „Cancerul m-a învățat multe lucruri. Mă trezesc în fiecare zi, îmi fac yoga. Înot zilnic. Sunt mult mai entuziasmată de viață. Probabil nu voi muri din cauza acestei boli, așa simt. Pacienții cu cancer ar trebui să fie activi în viață. Să iasă, să cumpere semințe, să meargă cu bicicleta. Să facă ceva, orice, pentru a se distra și a-și ocupa mintea. Să lucreze atât cât le permite sănătatea. Când rămâi singur cu tine însuți, este imposibil să eviți depresia. Și, de asemenea, trebuie să stea departe de internet. I-am spus medicului meu să nu îmi dea prea multe detalii. De exemplu, nu știu exact câte tumori am. Cu cât ai mai multe informații, cu atât crește anxietatea și îngrijorarea.”
Ce spune Prof. Dr. Şeref Kömürcü, specialist în oncologie medicală la Centrul Medical Anadolu?
„Am întâlnit-o pe E.Ș. pentru prima dată în urmă cu aproximativ 2 ani, iar în urma investigațiilor s-a constatat că avea cancer de sân metastatic. Încă din primele sesiuni în care i-am împărtășit diagnosticul, a început să mă surprindă. Nu a spus niciodată ‘De ce eu?’, a avut mereu o atitudine foarte calmă, de luptătoare, pregătită să lucreze în echipă, ceea ce mi-a ușurat mult munca. Când m-a întrebat ce răspuns ne putem aștepta de la tratament, i-am spus: ‘Tumora poate fi controlată, dar s-ar putea să nu dispară complet, uneori tumorile se pot reduce foarte mult.’ Dar ea spunea: ‘Nu vă faceți griji, domnule doctor, voi fi în grupul care va obține cel mai bun răspuns.’ A început procesul învățând foarte bine etapele tratamentului. Deoarece era un cancer în stadiu avansat, nu a fost nevoie de intervenție chirurgicală la început, ci a trebuit să urmeze tratamente sistemice precum chimioterapia. A primit chimioterapie pentru o perioadă lungă de timp. Pe parcursul chimioterapiilor, respectarea completă a recomandărilor noastre și atitudinea sa pozitivă au făcut ca efectele secundare să fie foarte puține. Luând măsurile necesare, și-a continuat viața socială. Așa cum a spus ea însăși, după chimioterapii și tratamentul hormonal, a intrat în grupul care a obținut cel mai bun răspuns: toate leziunile metastatice au dispărut și a rămas doar o masă suspectă în sân. După ce această stare s-a menținut stabilă timp de un an, am discutat cazul său în consiliul tumorilor și i-am recomandat o intervenție chirurgicală. Sunt sigur că va depăși și următoarele etape foarte bine.”
Data ultimei actualizări: 30 Mart 2018
Data publicării: 30 Mart 2018
Centrul de oncologie (Centrul de cancer)
Centrul de oncologie (Centrul de cancer)
Centrul de oncologie (Centrul de cancer)
Centrul de oncologie (Centrul de cancer)
Centrul de oncologie (Centrul de cancer)
Centrul de oncologie (Centrul de cancer)
Centrul de oncologie (Centrul de cancer)
Centrul de oncologie (Centrul de cancer)
Centrul de oncologie (Centrul de cancer)
Centrul de oncologie (Centrul de cancer)
Chirurgie Generală
Chirurgie Generală
Chirurgie Generală
Chirurgie Generală
Chirurgie Generală
Chirurgie Generală
Chirurgie Generală