Schizofrenia: Ce este, simptome, diagnostic și tratament

Schizofrenia este o problemă cronică de sănătate mintală care durează pe termen lung.

Schizofrenia este o problemă cronică de sănătate mintală care durează pe termen lung. În cazul schizofreniei, simptomele pot include iluzii (convingeri neobișnuite), halucinații (a vedea lucruri care nu există în realitate), vorbire dezorganizată, dificultăți în gândire și lipsă de motivație. Majoritatea simptomelor pot fi reduse semnificativ cu ajutorul diferitelor abordări de tratament. Deși nu există un tratament care să vindece complet schizofrenia, opțiunile disponibile permit controlul simptomelor și reducerea recurenței acestora în cele mai multe cazuri.

Ce este schizofrenia?

Schizofrenia este o problemă cronică de sănătate mintală care se manifestă prin simptome ce durează cel puțin o lună și adesea necesită tratament pe tot parcursul vieții persoanei afectate. În afară de momentele în care persoana vorbește despre deliruri sau acționează conform acestora, nu poate părea că are probleme de funcționare sau de comportament. Schizofrenia poate fi clasificată în diferite tipuri în funcție de simptomele manifestate:

• Schizofrenie catatonică: O stare psihomotorie în care persoana rămâne nemișcată și fără răspuns pentru o perioadă lungă de timp.
• Schizofrenie paranoică: Cel mai frecvent tip de schizofrenie, în care persoana are halucinații și deliruri.
• Schizofrenie dezorganizată: Persoanele tind să manifeste reacții incoerente.
• Schizofrenie hebefrenică: Un tip de schizofrenie în care persoana experimentează tulburări de dispoziție, cum ar fi depresia sau mania.
• Schizofrenie reziduală (tip tortuos): O perioadă în care simptomele schizofreniei s-au redus semnificativ, dar persoana nu are gânduri pozitive despre viață.
• Schizofrenie nediferențiată: Aceasta este considerată atunci când schizofrenia este diagnosticată, dar nu poate fi specificată o varietate anume.

Care sunt cauzele schizofreniei?

Cauza exactă a schizofreniei nu este cunoscută, dar se presupune că este rezultatul unei combinații de factori genetici și de mediu. Interacțiunea dintre gene și o serie de factori de mediu poate duce la schizofrenie. În plus, factorii psihosociali pot influența debutul și evoluția schizofreniei. Bărbații și femeile au șanse egale de a dezvolta schizofrenie, deși bărbații pot începe să manifeste simptome mai devreme. Simptomele schizofreniei pot începe brusc sau se pot intensifica treptat. Deși nu există o cauză clară a schizofreniei, câteva condiții sunt asociate cu apariția acesteia:

• Nașterea în lunile de iarnă
• Greutatea foarte mică la naștere
• Complicații în timpul nașterii
• Utilizarea substanțelor recreative
• Factori genetici
• Structura creierului

Cum se diagnostichează schizofrenia?

Diagnosticul de schizofrenie necesită mai multe teste și evaluări. Persoana este trimisă inițial la un specialist în psihiatrie pentru o evaluare a simptomelor. Aceasta include întrebări despre simptomele actuale, istoricul medical, istoricul familial și orice problemă legată de dependența de substanțe. De asemenea, poate fi necesară discuția cu un membru al familiei pentru a obține mai multe informații despre simptome. Medicul poate efectua un examen fizic și poate solicita teste de sânge sau imagistică cerebrală pentru a exclude alte cauze.

Medicii folosesc tehnici de imagistică, cum ar fi CT sau RMN, pentru a se asigura că simptomele nu sunt cauzate de alte probleme, cum ar fi accidentele vasculare cerebrale, leziunile cerebrale, tumorile sau alte modificări ale structurii creierului. În cazuri necesare, activitatea electrică din creier poate fi înregistrată și evaluată prin electroencefalografie (EEG).

Diagnosticul de schizofrenie se bazează pe observarea simptomelor și comportamentelor persoanei. Simptomele trebuie să dureze cel puțin șase luni și să afecteze grav funcționarea persoanei la muncă, școală, acasă sau în viața socială pentru a pune diagnosticul de schizofrenie.

Care sunt simptomele care apar împreună cu schizofrenia?

Pacienții cu schizofrenie experimentează adesea dificultăți cognitive persistente în abilități precum memoria, atenția și rezolvarea problemelor. Unii pacienți pot avea perioade de agravare și ameliorare a simptomelor pe parcursul vieții, în timp ce alții pot experimenta o deteriorare progresivă a simptomelor în timp. Severitatea, durata și frecvența simptomelor variază de la pacient la pacient; totuși, odată cu înaintarea în vârstă, frecvența simptomelor psihotice severe tinde să scadă. Nerespectarea tratamentului prescris de medic, consumul de alcool sau droguri și stresul pot agrava simptomele.

Simptomele schizofreniei pot fi împărțite în simptome negative și pozitive. Simptomele negative reflectă ceea ce lipsește în mod anormal la o persoană cu schizofrenie. Acestea includ pierderea interesului și motivației pentru viață și activități, inclusiv relații și sex, dificultăți de concentrare, dorința de a nu ieși din casă și schimbări în programul de somn. Prima fază în care apar simptomele negative este cunoscută sub numele de perioada prodromală a schizofreniei. Simptomele din perioada prodromală apar, de obicei, treptat și se agravează progresiv. Aceasta implică adesea izolarea socială a persoanei. De asemenea, pacienții își pot pierde interesul pentru aspectul lor sau igiena personală. Simptomele negative pot include:

• Tulburări în exprimarea emoțională
• Tulburări de vorbire
• Scăderea dorinței de a interacționa social
• Scăderea dorinței de a desfășura activități zilnice

Simptomele pozitive ale schizofreniei apar de obicei cu câțiva ani înainte de primele schimbări acute de dispoziție. Simptomele pozitive pot include:

• Halucinații: Acestea pot fi descrise ca perceperea unor lucruri inexistente – a vedea, auzi, mirosi, gusta sau simți lucruri care nu sunt reale. Cele mai frecvente halucinații sunt cele auditive, în care persoana aude voci.
• Psihoză: Psihoza poate fi definită ca o pierdere a contactului cu realitatea, din cauza unei tulburări în modul în care creierul procesează informațiile. Psihozele pot fi atât de vii și clare încât par similare cu percepțiile normale. Când psihoza este severă, poate duce la dificultăți în desfășurarea activităților zilnice. Gândurile și discursul pot deveni confuze din cauza simptomelor psihotice, făcând comunicarea dificilă pentru cei din jur.
• Schimbări în comportament și gândire: Comportamentul persoanei poate deveni dezorganizat și imprevizibil. Aspectul sau hainele pe care le poartă pot părea neobișnuite pentru ceilalți. Pacienții cu schizofrenie pot deveni neliniștiți fără motiv, pot striga sau înjura. De asemenea, pot crede că gândurile lor sunt controlate de altcineva, că nu le aparțin, că au fost introduse în mintea lor de cineva sau că sunt extrase din mintea lor de o altă persoană.

Tratamentul schizofreniei

Tratamentul trebuie să fie sub supravegherea unui psihiatru, dar poate implica o echipă de specialiști în sănătate mintală, inclusiv asistente medicale specializate în sănătate mintală, asistenți sociali, terapeuți ocupaționali și psihologi clinici. Tratamentul este adaptat în funcție de nevoile fiecărei persoane. De obicei, schizofrenia este tratată cu o combinație de medicamente și terapie, personalizată pentru fiecare individ. În tratament se preferă adesea medicamentele și terapia cognitiv-comportamentală (TCC). Deși în prezent nu există o opțiune de tratament curativ pentru schizofrenie, diferite medicamente antipsihotice sunt eficiente în reducerea simptomelor psihotice din faza acută a bolii și pot ajuta, de asemenea, la reducerea probabilității și gravității episoadelor acute viitoare. În plus, tratamentul poate contribui la reducerea stresului, la sprijinirea angajării sau la îmbunătățirea abilităților sociale. Pacienții cu schizofrenie prezintă un risc mai mare de abuz de substanțe în comparație cu populația generală. Opțiunile de tratament sunt detaliate mai jos.

Medicație
Medicația este principala formă de tratament pentru schizofrenie. Medicamentele antipsihotice pot reduce principalele simptome, cum ar fi halucinațiile și delirurile. Cu toate acestea, poate dura până la șase săptămâni pentru ca acestea să își facă efectul. La unele persoane pot apărea efecte secundare, astfel încât monitorizarea regulată este esențială.

Psihoterapii
Psihoterapiile pot ajuta pacienții să înțeleagă și să gestioneze simptomele, învățând noi strategii de adaptare. Metodele de psihoterapie, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, îi pot ajuta pe pacienții cu schizofrenie să facă față bolii și să își gestioneze starea. Alte metode care pot fi utilizate includ terapii artistice și de dramă, care pot ajuta la recâștigarea motivației și la recunoașterea simptomelor. Furnizorii de servicii medicale pot recomanda, de asemenea, tehnici care se concentrează pe abilități sociale și rutine de îngrijire personală.

Sprijin comunitar
Serviciile de sănătate mintală pot oferi, de asemenea, sprijin practic pacienților cu schizofrenie. Un mediu de viață stabil, relații de susținere și o activitate sau un loc de muncă semnificativ sunt componente fundamentale ale recuperării. Unii pacienți pot avea nevoie de reabilitare și de formare în dezvoltarea competențelor pentru a-i ajuta să revină la muncă sau la studii.

Tratament spitalicesc
Unii pacienți cu schizofrenie pot necesita internare ocazională. Spitalizarea este de obicei recomandată atunci când simptomele devin necontrolabile sau când pacientul nu mai poate fi gestionat acasă.

Terapie electroconvulsivă
Terapia electroconvulsivă (TEC) este o opțiune de tratament atunci când simptomele nu se ameliorează după încercarea anumitor medicamente, iar pacientul prezintă un risc de a-și face rău singur sau de a face rău altora. Acest tratament implică utilizarea unui curent electric aplicat pe scalp, care stimulează anumite părți ale creierului. Dacă experimentați probleme psihice, nu ezitați să solicitați sprijinul unei instituții medicale.