24 august 2023
5 faptele importante despre țigările electronice
Astmul este o boală cronică, inflamatorie, care afectează plămânii și căile respiratorii. Această afecțiune apare din cauza inflamației non-microbiene și se caracterizează prin dificultăți de respirație. Astmul este o boală cronică și poate dura mulți ani până la obținerea unei ameliorări complete. Totuși, cu aplicarea tratamentelor necesare și menținerea calității vieții, simptomele pot fi controlate. Astmul poate apărea atât la adulți, cât și la copii, iar cele mai frecvente cauze sunt alergiile și factorii de mediu. Anumite substanțe alergene pot cauza astm, iar fumatul sau expunerea pasivă la fumul de țigară, fumul de la combustibilul solid, substanțele chimice pot contribui la dezvoltarea bolii. Astmul poate să nu se manifeste la fel la toată lumea. La unii pacienți poate fi ușor, în timp ce la alții poate afecta negativ activitățile zilnice și chiar poate pune viața în pericol. Pentru un parcurs favorabil al bolii, este esențial să nu se neglijeze tratamentul medicamentos și să se efectueze controale regulate la medic.
Astmul este o boală cronică caracterizată prin dificultăți de respirație și inflamație a căilor respiratorii. Această inflamație nu este cauzată de microbi sau infecții, ci este o reacție a organismului. Simptomele astmului pot afecta persoane de toate vârstele, inclusiv copii, adolescenți și adulți. Afecțiunea se manifestă prin atacuri periodice în căile respiratorii. Aceste atacuri pot apărea la intervale scurte, cum ar fi săptămânal sau lunar, sau pot fi mai rare, având loc anual sau la câțiva ani. Cauzele astmului sunt variate, incluzând factori de mediu nefavorabili, stres sau obezitate. Printre cauzele frecvente ale astmului se numără:
Criza astmatică este o stare care apare la persoanele cu astm sever, fiind declanșată fie spontan, fie de factori de declanșare. În timpul unei crize astmatice, mușchii căilor respiratorii se contractă, iar căile respiratorii și bronhiile se inflamează și se umflă. Membrana mucoasă din tuburi începe să producă mucus gros, care blochează și mai mult căile respiratorii. În această situație, pacienții pot ajunge într-o stare în care nu pot respira și pot experimenta dificultăți severe de respirație. Aceste simptome pot fi însoțite de un sunet de șuierat provenind de la plămâni. În timpul atacurilor, căile respiratorii pot fi deschise rapid prin intervenții. Deși inhalatoarele administrate prin căile respiratorii pot ameliora dificultățile de respirație, în cazurile severe de dificultăți de respirație este necesară asistență medicală de urgență. Este important ca pacientul să fie bine informat despre boala sa și să recunoască semnele timpurii ale atacurilor astmatice. Urmărind aceste semne și luând măsuri preventive, poate fi posibil să se reducă severitatea atacurilor sau să se prevină apariția lor. Semnele timpurii ale atacurilor de astm pot include:
Dacă semnele timpurii ale atacurilor de astm nu sunt observate și nu se iau măsuri de precauție, atacurile pot deveni severe. Semnele principale ale atacurilor astmatice includ:
Astmul poate fi clasificat în funcție de simptome, factori genetici și sensibilitățile personale. Deși toate tipurile de astm au simptome similare, ele prezintă și caracteristici distincte. Tipurile de astm frecvent întâlnite sunt:
Simptomele astmului pot varia de la o persoană la alta, influențate de condițiile de viață, mediu de muncă și respectarea tratamentelor. Cele mai caracteristice simptome ale astmului sunt tusea și dificultatea de respirație. Dificultatea de respirație este rezultatul contracției mușchilor căilor respiratorii, acumulării de mucus în plămâni și umflării bronhiilor. Simptomele pot intensifica în cazul expunerii la mirosuri puternice, fum sau vapori de alimente, sau în timpul exercițiilor fizice. De asemenea, fumul chimic, gazele de eșapament, părul de animale, excrementele de gândaci, descuamarea pielii de la animalele de companie, saliva sau microorganismele din aer pot agrava simptomele. În general, simptomele astmului includ:
Scopul principal al tratamentului astmului este controlul bolii, menținând simptomele la un nivel care să nu afecteze calitatea vieții pacientului. Prin utilizarea regulată a medicamentelor, pacienții pot continua viața cu minim de simptome. Pacienții cu astm trebuie monitorizați prin consultații medicale periodice, de obicei la intervale de 1, 3, sau 6 luni de la diagnosticare. Aceste consultații includ examinări fizice, evaluări ale controlului astmului și teste de respirație. Pe baza istoricului medical și a testelor efectuate, medicii inițiază de obicei tratamentul în trepte. Tratamentul în trepte implică ajustarea tratamentului în funcție de severitatea bolii. Tratamentul de primă linie include medicamente și inhalatoare. Dacă simptomele se ameliorează, doza de medicamente poate fi redusă. Totuși, dacă expunerea la alergeni, condiții de mediu nefavorabile sau stres agravează astmul, doza medicamentelor poate fi crescută. În anumite cazuri, medicii pot prescrie steroizi orali pentru a asigura o îmbunătățire rapidă. Dacă simptomele nu se ameliorează sau nu se reduce severitatea, pacienții pot necesita spitalizare pentru tratamente intravenoase. În cazurile severe și avansate de astm, se poate aplica o procedură chirurgicală numită „termoplastie bronșică”, care implică introducerea unui fir subțire prin nas sau gură pentru a aplica un tratament termic în căile respiratorii, reducând astfel grosimea țesutului muscular neted care îngreunează respirația.
Data ultimei actualizări: 16 Kasım 2022
Data publicării: 16 Kasım 2022
Boli Respiratorii