Boala Meniere: Ce este, Cauzele, Simptomele și Tratamentul

Boala Meniere este o afecțiune caracterizată prin vertij (amețeli), tinitus (țiuit în urechi) și surditate progresivă.

Boala Meniere este o afecțiune caracterizată prin vertij (amețeli), tinitus (țiuit în urechi) și surditate progresivă. Deși încă nu există un tratament definitiv pentru această afecțiune, este posibil să fie controlate simptomele prin diverse tratamente disponibile

Ce este Boala Meniere?

Boala Meniere este o afecțiune semnificativă care afectează urechea internă. În corpul uman, urechea internă găzduiește structuri responsabile de funcțiile auzului și echilibrului. Odată cu apariția acestei afecțiuni, apare vertijul, care este resimțit ca amețeli. În timpul evoluției bolii, pot apărea probleme de auz și tinitus (țiuit în urechi), în funcție de gradul de afectare a urechii interne. Boala Meniere tinde să afecteze de obicei o singură ureche a indivizilor.

Care sunt cauzele bolii Meniere?

Frecvența apariției bolii Meniere variază între 3 și 500 la 100.000 de persoane. Grupul cel mai frecvent afectat de această afecțiune este format din femeile în vârstă și cu piele albă. Cauza principală a apariției bolii Meniere nu a fost încă stabilită clar. Există diverse teorii, iar factorii genetici și de mediu sunt în special luați în considerare.

Apariția simptomelor bolii Meniere este influențată de nivelurile anormale ale unui lichid numit endolimf din urechea internă. Factorii care influențează aceste niveluri pot fi rezumați astfel:

• Anomalii anatomice sau blocaje în canalele urechii care afectează drenajul lichidului,
• Răspunsuri anormale ale sistemului imunitar la diverse situații,
• Infecții virale,
• Factori genetici care cresc predispoziția la boala Meniere.

Se crede că boala Meniere nu este cauzată de un singur factor, ci de combinația mai multor factori.

Care sunt simptomele bolii Meniere?

Simptomele asociate cu boala Meniere variază de la o persoană la alta. În plus, plângerile care apar de obicei se manifestă brusc. Frecvența și durata acestor simptome pot varia, de asemenea. În lumea medicală, apariția bruscă a simptomelor este considerată un atac al bolii. În mod clasic, există atacuri care includ senzația de plenitudine în ureche, pierderea fluctuantă a auzului și amețeli, iar durata acestor atacuri poate varia între 20 de minute și 24 de ore, în funcție de pacient. Simptomele principale care pot apărea în timpul acestor atacuri sunt următoarele:

Vertij

Vertijul, definit ca o amețeală severă, este unul dintre cele mai caracteristice simptome ale bolii Meniere. Plângerile care pot apărea împreună cu vertijul sunt rezumate astfel:

• Chiar și atunci când persoana stă nemișcată, aceasta continuă să perceapă că mediul din jurul său se învârte;
• Greață, vărsături.

Pentru pacienții cu boala Meniere, este destul de dificil să anticipeze când va apărea un atac de vertij. De aceea, este foarte important ca persoanele care suferă de această afecțiune să aibă întotdeauna la îndemână medicamentele pentru vertij. Simptomele atacului de vertij trebuie tratate cu precauție, mai ales atunci când se conduc vehicule, se utilizează echipamente grele, se urcă scări sau se desfășoară activități precum înotul.

Tinitus

Tinitusul, care este o senzație deranjantă de țiuit persistent în ureche, este un alt simptom care apare la pacienții cu boala Meniere. Aceste plângeri pot lua forma de țiuit, fluierat, șoaptă sau vuiet. Pacienții cu boala Meniere se plâng mai mult de tinitus atunci când sunt obosiți sau se află într-un mediu liniștit.

Pierderea auzului

Nivelul pierderii auzului este un simptom fluctuant în funcție de evoluția bolii. Pacienții cu boala Meniere pot deveni, de asemenea, mai sensibili la sunete puternice. În timp, se estimează că majoritatea persoanelor cu această afecțiune vor dezvolta, într-o anumită măsură, pierderea auzului, așa că trebuie să fie atenți.

Simptome psihiatrice, cum ar fi anxietatea, stresul și depresia

Simptomele psihiatrice fac parte din plângerile care pot apărea în timpul evoluției bolii Meniere. Aceste simptome pot apărea brusc și pot afecta capacitatea persoanei de a-și desfășura activitățile zilnice. În special, pierderea progresivă a auzului poate perturba interacțiunile sociale ale persoanelor, ducând la probleme emoționale.

Persoanele cu boala Meniere pot întâmpina, în timp, diverse dificultăți legate de restricționarea libertății, provocările din viața profesională și probleme în relațiile cu cei apropiați. În astfel de situații, apariția unor probleme psihologice precum anxietatea și depresia este un rezultat natural. Prin urmare, este foarte important ca persoanele cu boala Meniere să fie conștiente de dificultățile emoționale și să caute sprijin de la specialiști.

Boala Meniere este examinată în principal în două etape. Între aceste două etape, persoanele afectate pot să nu aibă plângeri pentru o perioadă lungă de timp. În stadiile incipiente ale bolii, apar atacuri bruște și imprevizibile de vertij. Deși în timpul acestor atacuri apare o pierdere ușoară a auzului, acest simptom revine la normal pe măsură ce atacul de vertij se retrage. În timpul atacurilor, pacienții pot experimenta senzații neplăcute de plenitudine și presiune în urechi. Tinitusul, adică țiuitul urechii, este un alt simptom frecvent întâlnit în stadiile incipiente ale bolii. După încheierea atacului de vertij, pacienții se pot simți foarte obosiți și epuizați. Această stare de epuizare îi face pe pacienți să simtă adesea o nevoie intensă de somn.

În stadiile avansate ale bolii Meniere, frecvența atacurilor de vertij scade treptat, iar în unele cazuri atacurile pot înceta complet. Cu toate acestea, problemele legate de echilibru, auz și vedere continuă să persiste. Pacienții se plâng adesea de intensificarea simptomelor în medii întunecate. Pierderea auzului și tinitusul tind să se agraveze în stadiile avansate ale bolii. La unii pacienți, pe măsură ce boala progresează, pierderea echilibrului poate deveni severă și poate duce la căderi, ceea ce impune prudență.

Cum se diagnostichează boala Meniere?

După prezentarea la o unitate medicală cu simptome ale bolii Meniere, medicii încep cu un examen fizic și un istoric medical amănunțit. Metodele utilizate pentru a stabili diagnosticul pot fi rezumate astfel:

• Două episoade diferite de vertij înregistrate de un specialist ORL, care durează cel puțin 20 de minute, dar nu depășesc 12 ore.
• Cel puțin trei episoade descrise de pacient, dintre care unul evaluat de un medic.
• Teste calorice
• Electrocohleografie
• Excluderea altor afecțiuni care ar putea cauza simptomele existente.

Investigațiile audiometrice sunt deosebit de importante în diagnosticarea bolii Meniere. Acestea sunt cunoscute și sub denumirea de teste auditive și ajută la evaluarea capacității pacientului de a distinge diferite frecvențe sonore. Deși pacienții cu boala Meniere întâmpină de obicei dificultăți în perceperea sunetelor de frecvență joasă, unii pot prezenta probleme auditive atât la frecvențe joase, cât și la cele înalte.

Pe lângă testele audiometrice, pentru diagnosticarea bolii Meniere se pot folosi și diverse teste de echilibru. Videonistagmografia (VNG), un test important care evaluează funcțiile corpului legate de echilibru, prin analizarea mișcărilor oculare, poate fi utilizată. În plus față de VNG, alte teste utilizate includ testul scaunului rotativ, testul vestibular evocat miogenic, posturografia, testul impulsului capului cu video și electrocohleografia.

Cum se tratează boala Meniere?

Boala Meniere este o afecțiune cronică (de lungă durată), iar în prezent nu există un tratament complet. Prin diverse tratamente medicamentoase, simptomele pacienților pot fi ținute sub control, iar în cazuri grave, rareori se poate lua în considerare intervenția chirurgicală

Întrebări frecvente despre boala Meniere

Una dintre cele mai frecvente întrebări despre boala Meniere este legată de medicamentele utilizate în tratament. Medicamentele utilizate pentru tratamentul răului de mișcare sau răului de mare pot fi benefice în controlul vertijului, grețurilor și vărsăturilor cauzate de boala Meniere. În cazurile de greață severă, se pot utiliza antiemetice, medicamente care previn greața. Pentru a preveni acumularea excesivă a lichidului endolimfatic, care joacă un rol important în apariția bolii Meniere, se pot utiliza diuretice. În anumite cazuri, medicii pot injecta medicamente direct în ureche pentru a controla simptomele. O altă preocupare importantă pentru pacienții cu boala Meniere este planul alimentar. Limitarea alimentelor și substanțelor precum sarea, ciocolata și glutamatul monosodic poate fi o abordare eficientă în ameliorarea simptomelor.