Vertij: Ce este, simptomele, cauzele și cum se tratează?

Vertijul este frecvent întâlnit în societate.

Vertijul este frecvent întâlnit în societate. Totuși, există multe informații incorecte despre definiția și tratamentul vertijului care circulă în comunitate. Ce este vertijul, de ce apare? Cum se tratează vertijul? Răspunsurile la toate aceste întrebări pot fi găsite în continuarea articolului.

Ce este vertijul?

Vertijul este un tip de amețeală în care persoana percepe că obiectele din jurul ei se învârt. Vertijul nu este o boală în sine, ci mai degrabă un simptom comun întâlnit în mai multe afecțiuni diferite. Problemele care apar în urechea internă, creier sau pe calea nervoasă dintre acestea pot cauza vertij.

Vertijul poate fi o afecțiune temporară sau poate afecta persoana pe termen lung.

Vertijul se poate împărți în diferite categorii:

Vertijul periferic: Aproximativ 80% din cazurile de vertij sunt de tip periferic. Vertijul periferic apare de obicei din cauza unei probleme cu urechea internă. Organele mici din urechea internă sunt responsabile pentru percepția gravitațională și transmiterea informațiilor despre poziția corpului către creier. Acest sistem permite menținerea echilibrului în poziție verticală. Orice problemă în acest sistem poate duce la apariția vertijului.

Vertijul central: Problemele legate de trunchiul cerebral sau cerebel, adică de sistemul nervos central, pot cauza vertijul central. În totalul cazurilor de vertij, aproximativ 20% sunt de tip central.

Care sunt simptomele vertijului?

Persoanele cu vertij percep că ele sau obiectele din jur se învârtesc sau se mișcă. Vertijul poate fi însoțit de alte simptome. Printre simptomele care pot apărea împreună cu vertijul se numără:

• Probleme de echilibru
• Amețeală
• Senzația de rău la mișcare (cum ar fi răul de mișcare)
• Greață, vărsături
• Ținutul urechilor (tinitus)
• Senzația de plenitudine în ureche, senzația de ureche înfundată
• Durere de cap
• Mișcarea necontrolată a ochilor, nistagmus

De ce apare vertijul?

Vertijul apare din cauza unei disfuncții în structurile din urechea internă responsabile de echilibru sau din cauza unor probleme în sistemul nervos central. Cauzele care pot duce la vertij sunt:

• Labirintita: Labirintul este o structură din urechea internă care conține nervul vestibulococlear, responsabil pentru auz și echilibru. Labirintita este inflamația acestei structuri cauzată de o infecție. Inflamația din urechea internă perturbă funcția nervului vestibulococlear, care este responsabil de multe funcții, inclusiv mișcările capului, poziția corpului și auzul. Deteriorarea acestui nerv poate duce la probleme în transmiterea mesajelor către creier, iar persoanele afectate pot experimenta vertij, pierderea auzului, dureri de cap și ținutul urechilor.
• Nervul vestibular: Inflamația nervului vestibular este cunoscută sub numele de nevrită vestibulară. Această afecțiune este similară cu labirintita, dar nu afectează auzul. Persoanele cu nevrită vestibulară pot prezenta vertij, vedere încețoșată, greață severă, pierderea echilibrului și căderi.
• Colesteatom: Colesteatomul este o structură asemănătoare cu un chist, care apare în urechea medie, de obicei, ca urmare a infecțiilor recurente. Pe măsură ce colesteatomul crește în spatele timpanului, poate deteriora structurile osoase din ureche, provocând vertij și pierderea auzului.
• Boala Meniere: Boala Meniere este o afecțiune care cauzează acumularea de lichid în urechea internă și duce la atacuri de vertij. Persoanele cu boala Meniere pot prezenta, pe lângă vertij, și pierderea auzului și ținutul urechilor. Această boală este cel mai frecvent întâlnită la persoanele cu vârste cuprinse între 40 și 60 de ani. Cauza exactă a bolii Meniere nu este încă complet elucidată, dar se presupune că ar putea fi legată de îngustarea vaselor de sânge sau cauze autoimune. Există dovezi că infecțiile și predispoziția genetică ar putea juca un rol în dezvoltarea acestei afecțiuni.
• Vertijul pozițional paroxistic benign (VPPB): Urechea internă conține structuri care conțin cristale de carbonat de calciu cunoscute sub numele de organotoliți. În VPPB, cristalele de carbonat de calciu se deplasează din locul lor normal în canalele semicirculare. Aceste cristale care se află în canalele semicirculare pot atinge celulele senzoriale din canal la fiecare mișcare. Această deplasare greșită a cristalelor împiedică creierul să primească informații corecte despre poziția și mișcarea corpului, provocând vertij. Persoanele cu VPPB experimentează de obicei atacuri de vertij care durează mai puțin de 1 minut, dar pot prezenta și simptome precum greața.

Alte afecțiuni care pot cauza vertij includ:

• Migrene
• Traume craniene
• Chirurgie a urechii
• Fistula perilimfatică (scurgerea fluidului din urechea internă în urechea medie din cauza ruperii membranei care le separă)
• Zona
• Otoscleroza (îngroșarea oaselor din urechea internă)
• Sifilis
• Ataxie
• Accident vascular cerebral
• Afecțiuni care implică cerebelul sau trunchiul cerebral
• Neurinom acustic
• Scleroză multiplă (SM)

Cum se pune diagnosticul de vertij?

Pentru diagnosticarea vertijului, persoanele care se adresează medicului sunt supuse unei istorii medicale detaliate. Astfel, se încearcă identificarea posibilelor cauze ale amețelii. Pentru identificarea stărilor care pot provoca amețeală, se pot utiliza metode de examinare, analize de sânge, ecografie sau imagistică prin rezonanță magnetică (IRM).

Printre diversele tipuri de examinări neurologice frecvent efectuate pentru pacienții care se prezintă cu amețeală se numără:

• Examinarea mișcărilor oculare denumite nistagmus
• Testul de înclinare a capului
• Testul Romberg: Medicul cere pacientului să se ridice în picioare și să rămână drept. Apoi, medicul cere pacientului să-și unească picioarele și să-și închidă ochii. Dacă pacientul își pierde echilibrul după ce își închide ochii, acest lucru poate indica o problemă legată de sistemul nervos central.
• Testul Fukuda-Unterberger: În acest test, pacientului i se cere să se prefacă că merge pe loc timp de 30 de secunde cu ochii închiși. Dacă pacientul se întoarce într-o parte atunci când se oprește, aceasta poate indica o problemă legată de urechea internă.
• Testul VNG, care devine din ce în ce mai comun: Evaluarea mișcărilor oculare și a mișcărilor mușchilor oculari cu ajutorul ochelarilor și al unui computer.
• Evaluarea mișcărilor oculare cu ajutorul testelor calorice și al dispozitivului VNG.

Care sunt simptomele care apar împreună cu vertijul?

Vertijul este o problemă mai frecvent întâlnită la femeile însărcinate comparativ cu restul populației. Schimbările hormonale în timpul sarcinii afectează echilibrul fluidelor din corpul femeii însărcinate. Fluidul din urechea internă este de asemenea afectat de aceste schimbări. Prin urmare, în timpul sarcinii, schimbările de fluid pot cauza probleme precum vertij, greață, dificultăți de auz, probleme de echilibru și senzație de plenitudine în ureche. Simptomele de greață sunt mai intense la începutul sarcinii, dar scad pe măsură ce sarcina avansează. Problemele de echilibru tind să crească în al doilea și al treilea trimestru al sarcinii. Pe măsură ce corpul se adaptează la schimbările de fluid cauzate de schimbările hormonale, vertijul poate scădea.

Există medicamente care pot ameliora simptomele de greață, vertij și pierdere de echilibru în timpul sarcinii. Cu toate acestea, femeile însărcinate trebuie să consulte întotdeauna medicul înainte de a folosi aceste medicamente și să înceapă tratamentul cu medicamentele adecvate numai după aprobarea medicului.

Ce trebuie să faceți în caz de criză de vertij?

Vertijul poate trece de la sine în unele cazuri, fără a necesita tratament. Totuși, pentru a corecta permanent vertijul, trebuie eliminată cauza care l-a provocat.

Pentru vertijul cauzat de infecții, se pot utiliza antibiotice, iar pentru vertijul asociat cu zona zoster, se pot folosi medicamente antivirale.

Pentru ameliorarea simptomelor de greață, vărsături sau amețeli care pot apărea împreună cu vertijul, se pot administra antihistaminice sau medicamente antiemetice (pentru prevenirea greaței).

În tratamentul vertijului, intervențiile chirurgicale pot fi luate în considerare atunci când alte opțiuni de tratament nu sunt eficiente. BPPV și neuromul acustic sunt două afecțiuni pentru care utilizarea chirurgiei poate fi adecvată.

Pierderea de echilibru și amețelile la pacienții cu vertij pot duce la accidente grave. De aceea, vertijul este o afecțiune care nu trebuie ignorată în diagnosticare și tratament. Identificarea și tratarea cauzei subiacente a vertijului protejează persoana de riscurile posibile, cum ar fi căderile, și îmbunătățește calitatea vieții acesteia.