20 septembrie 2023
6 întrebări despre intoxicația cu spanac
Propolisul se formează prin amestecul secrețiilor de albine cu substanțe obținute din plante și copaci, precum și cu ceară.
Propolisul se formează prin amestecul secrețiilor de albine cu substanțe obținute din plante și copaci, precum și cu ceară. Cunoscut și sub numele de "cleiul albinelor", propolisul este un material rășinos pe care albinele îl folosesc în mod obișnuit pentru a sigila pereții stupului, a întări marginile fagurelui și a întări intrarea în stup.
Cuvântul „propolis” provine din greaca veche. „Pro” înseamnă „pentru apărare”, iar „polis” înseamnă „oraș”. Propolisul este produs de albine pentru a asigura siguranța stupului și a coloniei lor. De obicei, propolisul este de culoare maro închis, dar poate apărea și în nuanțe de verde, roșu, negru și alb. Schimbările de culoare se datorează diferitelor surse de rășină din regiunile specifice ale stupului. Propolisul are un miros aromatic distinctiv și plăcut. Spre deosebire de polenul de albine, propolisul are o compoziție mult mai bogată, iar de-a lungul anilor s-au realizat numeroase studii asupra acestuia. Cercetările au descoperit multe beneficii pentru sănătatea umană.
Propolisul are proprietăți antiseptice (prevenirea formării infecțiilor), antibacteriene (prevenirea formării bacteriilor), antivirale (prevenirea formării virușilor), antimicotice (prevenirea formării ciupercilor) și bacteriostatice (oprirea dezvoltării bacteriilor). Astfel, propolisul protejează coloniile de albine împotriva bolilor.
Propolisul neprelucrat conține, în general, aproximativ 50% rășini de arbori și plante, 30% ceară, 10% uleiuri volatile și aromatice, 5% polen și 5% alte componente organice. În plus, propolisul conține 12 flavonoide diferite cu proprietăți antioxidante și 2 tipuri diferite de acizi fenolici. Bioflavonoidele, cunoscute și sub denumirea de vitamina P, contribuie la întărirea sistemului imunitar și au multe beneficii pentru sănătate. Pe lângă propolis, bioflavonoidele se găsesc și în multe fructe și legume. Deși portocala conține cantități mari de bioflavonoide, cantitatea de bioflavonoide din propolis este de aproximativ 500 de ori mai mare decât cea din portocale.
Propolisul conține, de asemenea, vitaminele B1, B2, B6, C și E, precum și minerale precum zinc, fier, cupru, mangan, sodiu, potasiu, calciu și magneziu. Prezența cerii în propolisul neprelucrat îngreunează digestia, de aceea este necesară procesarea acestuia pentru a separa partea nutritivă asemănătoare rășinii. În timpul procesării propolisului, sunt eliminate și resturile de plante și larve, facilitând astfel digestia.
Cercetările au arătat că propolisul este eficient în tratarea rănilor minore, în îmbunătățirea sănătății orale, în reducerea inflamațiilor și în cazul herpesului. Persoanele cu diabet, care în mod normal au o vindecare lentă a rănilor, pot beneficia de pe urma propolisului, deoarece acesta stimulează formarea de noi celule și contribuie la regenerarea pielii, accelerând procesul de vindecare a rănilor. Propolisul, care ajută și la distrugerea bacteriilor în timpul vindecării rănilor, contribuie la prevenirea infecțiilor.
Studii au arătat că propolisul previne formarea de fosfat de calciu, care este responsabil pentru acumularea de placă dentară. Datorită proprietăților sale antibacteriene, propolisul și mierea sunt ingrediente eficiente în produsele de îngrijire dentară. Utilizarea propolisului la persoanele cu parodontită (inflamația gingiilor) a dus la o reducere semnificativă a cantității de bacterii din salivă.
Antioxidanții din propolis reduc inflamația cauzată de boli precum artrita (inflamația articulațiilor). Studiile au arătat că propolisul reduce umflăturile asociate cu inflamația artritei și influențează formarea inflamației. Propolisul are, de asemenea, efecte asupra herpesului care apare în zona genitală sau în jurul gurii. Herpesul este cauzat de virusul herpes simplex (HSV). HSV-1 provoacă de obicei herpes oral, în timp ce HSV-2 se transmite pe cale sexuală și cauzează vezicule dureroase pe organele genitale. Studiile au demonstrat că propolisul este eficient în vindecarea leziunilor cutanate cauzate de HSV.
Studiile efectuate asupra propolisului colectat de la diferite tipuri de copaci și plante, inclusiv plop, stejar, fag, acacia, eucalipt și conifere, au dezvăluit multe beneficii. Propolisul are efecte antimicotice, antivirale și antibacteriene, prevenind astfel formarea microorganismelor patogene. De asemenea, datorită conținutului său antioxidant, propolisul sprijină sistemul imunitar și contribuie la creșterea rezistenței organismului împotriva agenților patogeni. Propolisul a demonstrat eficiență în tratarea răcelilor, amigdalitei, laringitei și faringitei, și are, de asemenea, proprietăți protectoare împotriva bolilor gingivale. Există variante de propolis sub formă de gargară, care sunt utilizate pentru a preveni problemele mucoasei orale și a gâtului.
Dintre produsele apicole, propolisul este cel care are cel mai mare efect antioxidant. Acesta contribuie la vindecarea leziunilor în tratamentele pentru acnee și herpes. Studiile au arătat că propolisul ajută la vindecarea ulcerelor, arsurilor și bolilor inflamatorii. De asemenea, deși există cercetări care sugerează efecte anticancerigene, protecția împotriva cancerului este încă în faza de cercetare.
Propolisul nemodificat poate fi iritant, așa că trebuie întotdeauna diluat și procesat înainte de utilizare. Propolisul procesat poate fi disponibil sub formă de capsule sau tablete. De asemenea, se găsesc și forme precum pulbere, lichid concentrat și sirop, iar propolisul poate fi folosit și sub formă de gumă. Pentru infecțiile gâtului și bolile căilor respiratorii superioare, propolisul cu proprietăți antimicrobiene este utilizat și sub formă de gargară și pastile. Propolisul, care are un impact semnificativ asupra vindecării rănilor, poate fi aplicat sub formă de unguent pe rănile deschise. De asemenea, este utilizat în pasta de dinți pentru prevenirea cariilor dentare.
Pentru tratamentul herpesului, crema sau unguentul cu propolis conține un procent de 0.5% sau 3%. Se aplică de 5 ori pe zi pe buze, începând din ziua apariției simptomelor herpesului. Formele de gargară cu propolis sunt recomandate a fi utilizate de 3 ori pe zi timp de 7 zile.
Propolisul utilizat pe cale orală, sub formă de tablete, capsule sau sirop, este sigur atunci când este folosit corect. Cu toate acestea, trebuie să fiți atenți, deoarece poate provoca reacții alergice, în special la persoanele alergice la albine și produse apicole. Pastilele cu propolis pot cauza iritații și ulcerații orale, așa că trebuie utilizate cu precauție. Produsele care conțin propolis aplicate pe piele, cum ar fi unguentele sau picăturile, pot fi folosite în siguranță, dar persoanele alergice la albine sau la produsele apicole trebuie să fie atente la utilizarea acestora pe piele, deoarece pot provoca reacții alergice.
În timpul sarcinii, nu există suficiente informații despre utilizarea sigură a propolisului, așa că este recomandat să consultați un medic înainte de a-l folosi. Propolisul administrat oral, sub formă de tablete sau capsule, poate fi utilizat în siguranță de femeile care alăptează. Studiile au arătat că propolisul administrat în doze de 300 mg pe zi poate fi utilizat în siguranță timp de până la 10 luni. Prin urmare, se recomandă ca mamele care alăptează să evite utilizarea unor doze mai mari.
Unii experți și cercetători sugerează că utilizarea propolisului poate fi periculoasă pentru persoanele cu astm. Se spune că anumite substanțe din propolis pot agrava și declanșa mai frecvent astmul. De aceea, utilizarea propolisului nu este recomandată persoanelor cu astm. Persoanele cu probleme de astm ar trebui să efectueze un test de alergie înainte de a folosi propolis și să utilizeze produsul în conformitate cu rezultatul testului.
Pentru pacienții cu tulburări de coagulare a sângelui, utilizarea propolisului poate crește riscul de sângerare. În special, un anumit compus chimic din propolis poate încetini coagularea sângelui. Prin urmare, persoanele cu tulburări de coagulare a sângelui ar trebui să folosească propolis cu prudență. De asemenea, pentru pacienții care urmează să fie supuși unei intervenții chirurgicale, propolisul ar trebui să fie oprit cu cel puțin 2 săptămâni înainte de operație, deoarece poate crește riscul de sângerare în timpul și după intervenție.
Pacienții care au alergii la miere, copaci coniferi, plop, balsam de Peru și salicilați (aspirină) nu ar trebui să folosească propolis. Ca regulă generală, propolisul și alte produse apicole nu trebuie utilizate la copii sub 2 ani.
Data ultimei actualizări: 03 Şubat 2022
Data publicării: 31 Ocak 2022
Neurologie
Neurologie