Tensiunea arterială este un indicator care măsoară rezistența sângelui pompat de inimă în vasele de sânge. Aceasta are două valori diferite: sistolica și diastolica. Tensiunea arterială sistolică, cunoscută și sub numele de tensiunea arterială mare, măsoară presiunea sângelui în timpul contracției inimii. Tensiunea arterială diastolică, cunoscută și sub numele de tensiunea arterială mică, măsoară presiunea sângelui în timpul relaxării inimii. Tensiunea arterială scăzută este caracterizată printr-o presiune sanguină mai mică decât intervalul normal. Pentru persoane sănătoase, valoarea ideală a tensiunii arteriale este de 120/80 mmHg. Aici, valoarea de 120 reprezintă presiunea sistolică, iar 80 reprezintă presiunea diastolică. Tensiunea arterială scăzută este caracterizată printr-o valoare mai mică de 90/60 mmHg. În anumite cazuri, tensiunea arterială scăzută poate indica o problemă de sănătate serioasă. În special la persoanele vârstnice, tensiunea arterială scăzută poate împiedica fluxul adecvat de sânge către inimă, creier și alte organe vitale, provocând amețeli, leșin și șoc. Cauzele tensiunii arteriale scăzute includ deshidratarea, sarcina, afecțiunile cardiace, bolile sistemului nervos și anumite medicamente. Pentru prevenirea și tratarea tensiunii arteriale scăzute, se pot aplica câteva modificări ale stilului de viață, cum ar fi consumul adecvat de apă, creșterea aportului de sare, ridicarea lent din poziția șezândă, evitarea cofeinei, consumul de mese cu conținut scăzut de carbohidrați, exercițiile pentru mușchii picioarelor și purtarea ciorapilor de compresie. În unele cazuri, medicul poate recomanda și tratament medicamentos.

Sindromul Marfan este o boală rară, care afectează țesutul conjunctiv și este adesea cauzată de motive genetice. Țesutul conjunctiv este o structură importantă care formează țesutul de suport al corpului și menține organele împreună. Sindromul Marfan apare dintr-o mutație în gena FBN1, care codifică proteina numită fibrilină-1. Această mutație afectează elasticitatea și rezistența țesutului conjunctiv, putând cauza o serie de probleme sistemice. Persoanele cu sindrom Marfan sunt de obicei foarte înalte, cu o structură subțire și membre lungi. Una dintre cele mai frecvent afectate zone este sistemul cardiovascular; aneurismele și problemele cu valvele cardiace sunt întâlnite frecvent. De asemenea, sindromul Marfan poate manifesta caracteristici vizibile la nivelul ochilor, sistemului scheletic și pielii. Tratamentul sindromului Marfan se elaborează prin consultarea mai multor specialiști, iar obiectivul tratamentului este de a îmbunătăți calitatea vieții pacientului și de a controla simptomele.

Heparina este utilizată pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge, având rol în tratamentul și prevenirea multor probleme de sănătate, cum ar fi obstrucțiile vasculare, infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral. Heparina ajută la prevenirea formării cheagurilor și la menținerea unui flux sanguin adecvat, prevenind astfel obstrucțiile. Totuși, pentru ca tratamentul cu heparină să fie eficient și sigur, sunt necesare anumite considerații. Dozarea corectă, interacțiunile medicamentoase și alimentația sunt factori esențiali care trebuie avuți în vedere pentru succesul tratamentului cu heparină. De asemenea, istoricul medical al pacientului, vârsta și sexul sunt factori importanți în personalizarea tratamentului.

Üfüratul este termenul general pentru sunetele asemănătoare cu suflarea care sunt auzite în plus față de sunetele normale ale inimii în timpul examinării cu stetoscopul.

Inima pompează în mod constant sângele către organism prin artera aortă. În timpul acestui proces de pompare, sângele este transportat prin vase sub presiune. Presiunea exercitată asupra pereților interni ai vaselor este definită ca tensiune arterială. Tensiunea arterială, care poate fi de asemenea definită ca presiune arterială, este extrem de importantă pentru a asigura o circulație adecvată a sângelui către țesuturi și organe, precum și pentru menținerea funcțiilor vitale ale organismului. De fiecare dată când inima se contractă, sângele este pompat în artere cu o anumită presiune, iar atunci când mușchiul inimii se relaxează, o parte din presiune rămâne în vasele de sânge. Aceste două tipuri de presiune sunt denumite tensiune arterială sistolică (mare) și tensiune arterială diastolică (mică). Deși tensiunea arterială poate varia de la o persoană la alta, în general, tensiunea arterială mare ar trebui să fie între 90 și 120 mm Hg, iar tensiunea arterială mică între 60 și 80 mm Hg. Scăderea tensiunii arteriale, cunoscută sub numele de hipotensiune, de obicei nu cauzează probleme semnificative și rareori duce la simptome vizibile. Cu toate acestea, o scădere bruscă a tensiunii arteriale poate provoca dureri de cap și slăbiciune. Tensiunea arterială ridicată, cunoscută sub numele de hipertensiune, poate duce la probleme de sănătate mult mai grave comparativ cu tensiunea arterială scăzută. Înainte de a discuta despre tipurile de tensiune arterială, este important să înțelegem ce este tensiunea arterială.

Măsurarea pulsului este un indicator al cât de repede bate inima unei persoane. Un puls normal bate într-un ritm regulat și valorile normale pot varia în funcție de anumite factori. Dacă inima bate prea lent sau prea repede decât ar trebui, acest lucru poate fi un semn al unei afecțiuni cardiace. Măsurarea pulsului oferă rezultate importante pentru identificarea unor astfel de probleme. Pulsul poate fi măsurat în special la încheietura mâinii.

 Febra reumatică acută, cunoscută și sub denumirea populară de reumatism cardiac, este o boală reumatică care apare după o faringită (infecție a gâtului) cauzată de bacteriile de tip streptococ de grup A. De obicei, apare la 2-3 săptămâni după faringită. Boala provoacă daune inflamatorii în organele care conțin țesut conjunctiv, ca rezultat al unei reacții inflamatorii anormale a organismului.

Deși nu este foarte cunoscut în rândul publicului, acest fenomen reprezintă o problemă extrem de serioasă și importantă. Este definit ca o creștere a masei mușchiului cardiac sau o îngroșare a mușchiului cardiac din cauza acumulării de alte țesuturi și substanțe în interiorul său.

Îngroșarea mușchiului cardiac este definită ca o creștere a masei mușchiului cardiac sau o îngroșare a acestuia din cauza acumulării de alte țesuturi și substanțe. Conform specialiștilor în cardiologie de la Centrul Medical Anadolu, hipertensiunea arterială este considerată cea mai mare cauză a acestei boli, care poate progresa până la insuficiență cardiacă. Ei explică aspectele importante legate de îngroșarea mușchiului cardiac

Palpitațiile inimii reprezintă una dintre cele mai frecvente motive pentru care pacienții se prezintă la camerele de urgență și la clinicile de cardiologie. Din punct de vedere semnificativ, termenul "palpitații" descrie accelerarea bătăilor inimii, apariția unor bătăi anormale sau neregulate. Ca urmare a acestor modificări în funcționarea inimii, persoana poate simți o bătaie puternică în zona gâtului sau a pieptului. Afecțiunile care stau la baza palpitațiilor inimii sunt, de obicei, de bun augur, însă trebuie acordată atenție, deoarece în unele cazuri cauzele palpitațiilor pot fi boli care pun viața în pericol.

Sindromul de scăpare, cunoscut sub denumirea completă de sindromul de scăpare capilară sistemică, a fost descris pentru prima dată în anul 1960 de către un medic numit Bayard Clarkson. Din acest motiv, una dintre denumirile acestei afecțiuni este și boala Clarkson. Din cauza șocului care poate apărea în timpul evoluției bolii, aceasta poate avea un prognostic grav. Prin urmare, este important să fim conștienți de această afecțiune.

Tensiunea unei persoane reprezintă presiunea exercitată de fluxul sanguin asupra arterelor. Tensiunea arterială se măsoară în două valori: prima, cunoscută în mod popular drept tensiunea mare, reprezintă presiunea arterială sistolică, iar a doua, cunoscută drept tensiunea mică, reprezintă presiunea arterială diastolică. Unitatea de măsură a tensiunii arteriale este milimetrul de mercur (mmHg). Presiunea arterială sistolică descrie presiunea maximă exercitată în arterele mari după ce inima se contractă și pompează sânge. Presiunea arterială diastolică, pe de altă parte, descrie presiunea minimă exercitată în aceste artere în timpul relaxării inimii între două bătăi.

Valorile tensiunii arteriale de peste 40/90 mmHg sunt considerate hipertensiune arterială. Hipertensiunea arterială este o boală care poate duce la apariția unor complicații precum atac de cord, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă și insuficiență renală, scurtând durata de viață atât la femei, cât și la bărbați.

Durerea toracică poate varia de la o senzație de presiune surdă și strânsă până la o senzație scurtă de înjunghiere ascuțită, și poate radia uneori către braț și gât. Cauzele durerii toracice pot fi simptome ale multor afecțiuni. În cazul problemelor serioase cauzate de inimă sau plămâni, cauza durerii toracice trebuie identificată cu exactitate și este necesar un tratament medical de urgență.

Angiografia, care este încă considerată standardul de aur în vizualizarea vaselor de sânge ale inimii, joacă un rol foarte important în diagnosticarea și tratarea bolilor cardiovasculare. Specialiștii în cardiologie de la Anadolu Sağlık Merkezi subliniază că angiografia, efectuată pentru a detecta îngustarea sau blocarea arterelor coronariene și pentru a determina metoda de tratament, nu este un tratament, ci o metodă de diagnostic. Aceștia răspund întrebărilor pe care le aveți despre angiografie.