Narkolepsie: Ce Este, Simptome, Cauze și Cum se Tratează?

În prezent, stilul de viață și ritmul de somn al oamenilor sunt asociate cu apariția multor afecțiuni.

În prezent, stilul de viață și ritmul de somn al oamenilor sunt asociate cu apariția multor afecțiuni. Unele dintre aceste afecțiuni sunt influențate de factori genetici, în timp ce altele apar din cauza rutinei zilnice. Cauza exactă a narcolepsiei nu este pe deplin înțeleasă, dar se consideră că ar fi legată de factori genetici și stilul de viață. În articolul nostru, vom detalia informațiile legate de narcolepsie, ale cărei cauze încă nu sunt complet identificate.

Ce Este Narcolepsia?

Narcolepsia este o afecțiune care afectează sistemul nervos și se caracterizează printr-o stare anormală de somn pe parcursul zilei la persoanele care suferă de această boală. Cercetările arată că această afecțiune este cronică și că prevalența sa variază între aproximativ 0,5% și 2%. De obicei, boala apare în perioada de vârstă de 10 până la 25 de ani. Cu toate acestea, diagnosticarea narcolepsiei poate fi dificilă, astfel încât boala poate fi diagnosticată mai târziu sau pot apărea diagnostice greșite. O idee greșită frecvent întâlnită printre cei care sunt informați despre narcolepsie este că starea de somn este foarte intensă și pe timp de noapte. Aceasta este o informație eronată, deoarece narcolepsia cauzează stări de somnolență intensă și atacuri de somn pe parcursul zilei, dar pe timpul nopții duce la un somn fragmentat și superficial.

În majoritatea cazurilor, poate apărea o pierdere neașteptată și temporară a controlului muscular cunoscută sub numele de cataplexie. Această pierdere de control are o probabilitate mare de a fi confundată cu alte tipuri de crize, în special la copii. Narcolepsia nu reprezintă un pericol fatal în sine. Cu toate acestea, atacurile de somn și stările de somnolență care apar pe parcursul zilei pot duce la accidente, răni și chiar situații care pun viața în pericol. În plus, din cauza bolii, este de așteptat ca persoanele afectate să aibă dificultăți în îndeplinirea sarcinilor de muncă, să întâmpine probleme în relațiile zilnice și să aibă eșecuri în școală.

Care Sunt Simptomele Narcolepsiei?

Întrebarea „Care sunt simptomele narcolepsiei?” poate fi răspunsă în mai multe moduri, deoarece apariția simptomelor poate varia de la un pacient la altul. În timp ce unele persoane pot avea simptome mai evidente, altele pot prezenta simptome mai ușor de gestionat. De asemenea, este obișnuit ca simptomele să se dezvolte treptat pe parcursul anilor sau să apară brusc în câteva săptămâni. Deși narcolepsia este o boală cronică, anumite simptome pot să se amelioreze odată cu îmbătrânirea. Diagnosticul de narcolepsie necesită examinarea de către un specialist în tulburări de somn. Cel mai frecvent simptom este somnolența excesivă în timpul zilei. Acesta este primul și cel mai cunoscut simptom și afectează semnificativ viața de zi cu zi, scăzând calitatea vieții. Sentimentul de somnolență pe parcursul zilei și efortul de a rămâne treaz pot duce la pierderea concentrației la muncă sau la școală.

Persoanele cu narcolepsie pot fi considerate leneșe sau neplăcute de către ceilalți. Totuși, atacurile de somn neașteptate afectează starea de spirit a persoanelor, având și un impact negativ asupra imaginii lor externe. Crizele de somn neașteptate sunt alt simptom asociat. Apariția lor și durata sunt imprevizibile. Unele persoane pot experimenta episoade de somn scurt, în timp ce altele pot avea perioade lungi de somn. Dacă boala nu este bine controlată, atacurile de somn pot apărea de mai multe ori pe parcursul zilei. Alte simptome cunoscute ale narcolepsiei includ:

• Slăbirea mandibulei în timpul crizelor de somn,
• Pierderea controlului asupra capului,
• Pierderea controlului asupra picioarelor,
• Tulburări de vorbire,
• Vedere dublă sau slăbirea vederii,
• Dificultăți de concentrare asupra sarcinilor,
• Paralizia în timpul crizelor de somn.

Ce Cauzează Narcolepsia?

Întrebarea „Ce cauzează narcolepsia?” nu are un răspuns definitiv. Cercetările nu au oferit suficiente date pentru a stabili cauza exactă a acestei afecțiuni. Persoanele cu narcolepsie de tip 1 au niveluri scăzute de hipocretină, un neurochimic important care ajută la reglarea stării de vigilență și a somnului REM. În special, pacienții care suferă de cataplexie au niveluri foarte scăzute de hipocretină. Cauza pierderii celulelor care produc hipocretină în creier nu este pe deplin înțeleasă, dar se presupune că reacțiile autoimune ar putea fi implicate. De asemenea, se consideră că problemele genetice ar putea contribui la dezvoltarea narcolepsiei. Totuși, riscul ca narcolepsia să fie transmisă de la părinți la copii este de aproximativ 1%. De asemenea, cercetările sugerează că narcolepsia ar putea apărea în urma expunerii la gripă porcină, mai ales în cazul vaccinurilor H1N1 utilizate în Europa, dar cauza exactă nu este complet elucidată.

Cum Se Face Diagnosticul de Narcolepsie?

Diagnosticul de narcolepsie poate fi stabilit în urma unui examen care identifică somnolența excesivă în timpul zilei și pierderea bruscă a tonusului muscular (cataplexie). După un diagnostic preliminar, se face trimitere către un specialist în somn pentru evaluări suplimentare și confirmarea diagnosticului. Diagnosticul definitiv implică o analiză detaliată a somnului, în care pacientul este monitorizat pe parcursul unei nopți întregi. Specialistul va pune întrebări despre istoricul de somn al pacientului și problemele de somn întâmpinate pe parcursul zilei, pentru a verifica dacă acestea sunt legate de narcolepsie. Este posibil să se ceară pacientului să țină un jurnal al problemelor de somn timp de una sau mai multe săptămâni, pentru a analiza relația dintre starea de veghe și ritmul de somn. De asemenea, pacientul poate fi rugat să poarte un dispozitiv numit actigraf, care măsoară perioadele de activitate și odihnă printr-un aparat asemănător cu un ceas de mână.

Un alt test util este polisomnografia, care măsoară semnalele de somn ale pacientului prin electrozi plasați pe scalp. Acest test analizează mișcările creierului, inimii, mușchilor și ochilor și monitorizează, de asemenea, ritmul respirației pacientului. Ultimul test utilizat este testul de întârziere a somnului multiplu, care măsoară timpul necesar pentru a adormi. Pe parcursul acestui test, pacientul trebuie să doarmă la intervale de câteva ore în timpul zilei pentru a determina cât timp îi ia să adoarmă. După finalizarea tuturor acestor teste, se poate stabili diagnosticul de narcolepsie.

Care Sunt Simptomele Asociate Cu Narcolepsia?

Cel mai evident simptom al narcolepsiei este somnolența în timpul zilei, care se manifestă sub formă de crize de somn și poate reduce semnificativ standardele de viață ale pacienților. Aceasta poate duce la o stare de stres și lipsă de concentrare în muncă și viața de zi cu zi. Având în vedere aceste efecte, este esențial să se controleze boala pentru a preveni accidentele și situațiile nedorite în timpul zilei.

Cum Se Tratată Narcolepsia?

În prezent, nu există un tratament curativ permanent pentru narcolepsie. Unul dintre medicamentele utilizate în tratamentul narcolepsiei este oxibatul de sodiu, care ajută la calmarea stării de somnolență și la prevenirea crizelor de somn. Antidepresivele pot, de asemenea, să ajute pacienții să gestioneze narcolepsia. Totuși, unele medicamente pot provoca efecte negative, cum ar fi creșterea tensiunii arteriale și modificări ale ritmului cardiac. Din acest motiv, este periculos să se folosească medicamente fără prescripție medicală. Dozele de medicamente pot fi ajustate pe parcursul tratamentului. În plus, pacienții trebuie să învețe să trăiască cu narcolepsie și să își adapteze stilul de viață pentru a facilita gestionarea bolii. Somnolența poate fi redusă prin scurte somnuri de 20 de minute în timpul zilei și prin exerciții fizice cu 4-5 ore înainte de culcare, ceea ce contribuie la un somn mai odihnitor. Este important să se evite consumul de cafeină, alcool și tutun cu 4-5 ore înainte de culcare. De asemenea, evitarea alcoolului și a fumatului este benefică, dacă este posibil. Menținerea unei rutine regulate de somn și informarea celor din jur despre afecțiune poate ajuta pacienții să trăiască o viață mai ordonată și să minimizeze impactul bolii asupra vieții lor.