Parkinson: Ce Este, Simptomele, Diagnostic și Tratament

Este una dintre cele mai frecvente boli neurodegenerative.

Este una dintre cele mai frecvente boli neurodegenerative. În organism, există o substanță chimică numită dopamină, care joacă un rol important în controlul mișcării. În regiunea numită „substancia nigra”, care este locul de producție al acestei substanțe, apar afectări și pierderi ale celulelor care produc dopamină. Când pierderea celulelor atinge un anumit nivel, încep să apară simptomele și semnele bolii. Boala afectează calitatea vieții oamenilor prin simptomele pe care le produce. De obicei, este mai frecventă în vârste înaintate. Din acest motiv, pe măsură ce durata de viață a oamenilor se extinde, prevalența bolii crește.

Există multe cauze care pot produce tablouri similare cu cele ale bolii Parkinson. Acestea sunt numite „parkinsonisme” sau „sindroame Parkinson”. Deoarece pot apărea din cauze diferite, ele pot fi rezistente la medicamentele utilizate în tratamentul normal al Parkinsonului. Unele dintre acestea sunt sindroame Parkinson-plus, în care simptomele Parkinson se asociază cu simptome ale altor sisteme, și parkinsonisme secundare. Parkinsonismele secundare pot fi cauzate de afecțiuni vasculare, infecții, tumori, medicamente și anumite evenimente toxice. Din acest motiv, este foarte important să se facă mai întâi diagnosticul diferențial și să se planifice tratamentul în funcție de acesta.

Ce Este Parkinson?

Parkinson este o boală neurodegenerativă progresivă care se manifestă inițial prin probleme legate de mișcare. Un organism sănătos asigură mișcări musculare coordonate și corecte datorită unei substanțe numite dopamină din creier. Dopamina este produsă în zona creierului numită „Substantia Nigra”. În boala Parkinson, celulele din „Substantia Nigra” încep să moară, iar nivelul de dopamină scade. Acest lucru duce la apariția bolii Parkinson.

Parkinson, cunoscută inițial sub numele de „paralizie tremurătoare” în 1817, apare frecvent la persoanele cu vârste între 40 și 70 de ani. Totuși, frecvența sa în intervalul de vârstă de 20 până la 40 de ani este de aproximativ 5%.

Care Sunt Simptomele Bolii Parkinson?

Boala Parkinson are patru simptome principale: încetinirea mișcărilor (bradikinezie), tremorul care apare în repaus (tremor), rigiditatea și strângerea mușchilor (rigiditate), și reducerea reflexelor posturale. Pe lângă acestea, boala este o afecțiune progresivă a creierului care poate avea și multe alte simptome sistemice.

Simptomele încep adesea într-o parte a corpului și se pot extinde în timp și în partea opusă. Cel mai important simptom este încetinirea mișcărilor. Aceasta afectează și mersul pacientului, care face pași mici și prezintă o mișcare mai lentă a brațului de pe partea afectată. Când simptomele afectează fața, aceasta devine imobilă și expresiile faciale se diminuează.

Tremorul apare în special în timpul repausului, cel mai frecvent la nivelul mâinilor, dar și mai rar la picioare, maxilar și buze. Deși tremorul este un simptom semnificativ, nu toți pacienții cu Parkinson prezintă tremurături.

Pe măsură ce boala progresează, pot apărea alte simptome precum „postura de flexie” (înclinația corpului înainte și lateral), dificultăți la inițierea mișcărilor denumite „înghețare”, uitare, simptome psihice, constipație și probleme urologice. Problemele de somn sunt frecvente la majoritatea pacienților.

Există o etapă denumită „premotor” înainte de apariția Parkinsonului, caracterizată prin simptome care sugerează dezvoltarea viitoare a bolii. Aceste simptome includ constipație, tulburări de somn REM, strigăte în somn, frică, și mișcări ale brațelor și picioarelor. Tulburările de miros pot fi, de asemenea, un simptom precoce al bolii Parkinson. Istoricul pacienților cu Parkinson arată că mulți dintre aceștia au avut simptome de acest tip, ceea ce le crește riscul de a dezvolta Parkinson, aceste tulburări putând apărea cu mulți ani înainte de debutul bolii.

Cum Se Face Diagnosticul Bolii Parkinson?

Diagnosticul bolii Parkinson se stabilește prin examinarea neurologică. Nu există teste de laborator specifice pentru această boală. Unele teste pot fi efectuate pentru a oferi suport diagnostic sau pentru a exclude alte afecțiuni.

Există Tratament pentru Boala Parkinson?

Nu există un tratament care să oprească complet progresia bolii. Boala nu scurtează durata de viață a persoanelor; prin tratamentul simptomelor existente, pacienții pot menține o calitate a vieții decentă timp de mulți ani.

Dacă diagnosticul este corect, boala Parkinson răspunde foarte bine la tratament. Răspunsul pozitiv la tratament este de peste 90%. Tratamentul poate fi clasificat în trei categorii: tratament medicamentos, tratament chirurgical și alte metode. Este important ca toate aceste planuri de tratament să fie elaborate de un neurolog cu experiență, deoarece avem la dispoziție o gamă variată și eficientă de medicamente.

Medicamentele utilizate în tratamentul medical vizează reducerea deficitului de dopamină, prevenind distrugerea dopaminei în creier, menținându-i prezența pe termen lung, sau folosind medicamente care au efecte similare cu dopamina sau care furnizează direct dopamină. Cel mai eficient medicament este cel cu substanța activă levodopa, care trece ușor în creier.

Cu ajutorul acestor tratamente și prin controale regulate, putem menține activitățile zilnice ale pacienților noștri la un anumit nivel. Totuși, în timp, atât progresia bolii, cât și efectele secundare ale medicamentelor pot duce la alte probleme.

În stadiile avansate ale bolii, pot apărea simptome suplimentare precum înghețarea mișcărilor în timpul mersului, scurtarea duratei de acțiune a medicamentelor, mișcări involuntare, tulburări de somn, tulburări autonome (scăderea tensiunii arteriale), simptome psihice și uitare.

În stadiile avansate, pentru ameliorarea simptomelor, se pot administra injecții cu apomorfină (în special cu efect de scurtă durată), sau tratamente cu dispozitive care permit infuzia medicamentului direct în intestin. Dacă tratamentele medicamentoase nu sunt suficiente sau dacă apar mișcări involuntare din cauza medicamentelor, poate fi necesară intervenția chirurgicală.

Tratamentul chirurgical implică în prezent, în principal, plasarea unor electrozi în anumite nuclee specifice ale creierului, pentru a trimite stimuli (stimularea talamică, stimularea palidială și stimularea subthalamică). Această abordare este folosită în mod special ca opțiune terapeutică în cazul unor pacienți cu Parkinson, dar decizia privind cine și cum trebuie operat este extrem de importantă.