Ce este diabetul? Care sunt simptomele diabetului zaharat?

Majoritatea oamenilor cunosc diabetul sub denumirea de „boală de zahăr”. Cu toate acestea, acesta este doar un aspect al problemei. Simplu spus, diabetul, cunoscut sub denumirea de diabetes mellitus, este o boală cronică caracterizată printr-un nivel ridicat de glucoză (zahăr) în sistemul circulator.

Ce este diabetul?

Majoritatea oamenilor cunosc diabetul sub denumirea de „boală de zahăr”. Cu toate acestea, acesta este doar un aspect al problemei. Simplu spus, diabetul, cunoscut sub denumirea de diabetes mellitus, este o boală cronică caracterizată printr-un nivel ridicat de glucoză (zahăr) în sistemul circulator. Cuvântul „diabet” este o combinație între cuvântul grecesc „sifon” (un tub curbat prin care curge un lichid) și cuvântul latin „mellitus”, care înseamnă „dulce ca mierea”. Acest nume descrie perfect boala: sete constantă și urinare frecventă sunt simptome specifice diabetului. Aceste simptome provin din insuficiența de insulină produsă de pancreas sau din rezistența țesuturilor corpului la efectele insulinei - sau din combinația ambelor. Pentru a înțelege ce înseamnă acest lucru, trebuie să știm de unde provine glucoza din corpul nostru, pentru ce este utilizată și cum este reglată de insulină.

Care sunt simptomele diabetului?

Cel mai frecvent simptom timpuriu al diabetului este senzația crescută de sete și urinarea frecventă. Aceste simptome inițiale sunt adesea legate de termenul științific pentru nivelul ridicat de glucoză în sânge, cunoscut sub numele de hiperglicemie.

Simptomele generale ale diabetului includ:

• Foame crescută
• Sete crescută
• Pierdere în greutate
• Urinare frecventă
• Vedere încețoșată
• Oboseală extremă
• Răni care nu se vindecă

De asemenea, la bărbați, pot apărea simptome precum scăderea dorinței sexuale și disfuncție erectilă (ED), în timp ce la femei se pot observa simptome precum infecții ale tractului urinar, infecții fungice și leziuni cutanate uscate și pruriginoase.

Tipurile de diabet

Există mai multe tipuri de diabet, dar cele două cele mai comune sunt:

Diabetul de Tip 1

Diabetul de Tip 1 începe de obicei înainte de vârsta de 30 de ani și apare brusc la persoane cu greutate normală. În acest tip (care anterior era cunoscut sub numele de diabet dependent de insulină), sistemul imunitar atacă și distruge celulele beta ale pancreasului, astfel încât pancreasul nu mai poate produce suficientă insulină. Deoarece începe adesea în copilărie, diabetul de Tip 1 este uneori denumit diabet care apare la vârste fragede. Poate apărea și la adulți, dar este mult mai rar. Diabetul de Tip 1 este o afecțiune gravă care nu poate fi tratată doar prin pierdere în greutate sau prin atenție la alimentație. Persoanele cu diabet de Tip 1 trebuie să facă injecții de insulină de câteva ori pe zi pentru a preveni creșterea mortală a glicemiei și pentru a evita complicațiile pe termen lung.

Simptomele diabetului de Tip 1

Simptomele inițiale ale diabetului de Tip 1 apar adesea brusc și uneori pot fi destul de severe. Când producția de insulină scade, glucoza nu este transportată către celulele corpului care au nevoie de ea pentru energie, ci se acumulează în sistemul circulator. Așa cum am menționat anterior, creșterea glicemiei provoacă sete și urinare frecventă din cauza eliminării glucozei prin urină. În plus, corpul începe să descompună țesuturile adipoase pentru a produce mai mult combustibil, eliberând acizi grași. Acești acizi grași sunt metabolizați în substanțe chimice numite cetone, care cresc nivelul acidității în sânge la niveluri periculoase (aceasta este cunoscută sub numele de cetoacidoză). Semnele de început ale cetoacidozei diabetice sunt:

• Sete excesivă și urinare frecventă
• Deshidratare
• Pierdere în greutate
• Greață, vărsături
• Senzație de foame
• Uscăciunea și roșeața pielii
• Respirație rapidă
• Dureri abdominale
• Confuzie mentală

Unul dintre cele mai clare simptome este mirosul respiratiei care seamănă cu fructe sau cu acetona. Cetoacidoza diabetică este o urgență medicală care necesită tratament imediat în spital.

Diabetul de Tip 2

Diabetul de Tip 2 reprezintă 90-95% din cazurile de diabet și apare de obicei la persoanele supraponderale, în vârstă. În acest tip (care anterior era denumit diabet apărut la vârsta adultă), celulele beta continuă să producă insulină, dar fie cantitatea este insuficientă, fie celulele corpului dezvoltă rezistență la insulină.

Majoritatea persoanelor cu diabet de Tip 2 sunt obeze. Diabetul de Tip 2 se dezvoltă treptat și este de obicei diagnosticat în perioada adultă. Totuși, cu creșterea obezității în rândul copiilor, tot mai mulți copii sunt diagnosticați cu această boală. Diabetul de Tip 2 poate fi controlat de obicei prin exerciții fizice, dietă adecvată, pierdere în greutate și medicamente orale, fără a fi nevoie de tratament cu insulină. Din acest motiv, diabetul de Tip 2 este uneori denumit diabet non-dependent de insulină. Cu toate acestea, multe persoane vor avea nevoie de tratament cu insulină în cele din urmă.

Simptomele diabetului de Tip 2

Diabetul de Tip 2 se dezvoltă de obicei treptat pe parcursul mai multor ani, iar simptomele inițiale pot fi neobservate. De fapt, mulți oameni descoperă că au diabet de Tip 2 în timpul unui examen de rutină, care arată un nivel ridicat de glucoză în sânge. Pe lângă creșterea glicemiei, multe persoane pot experimenta și alte simptome menționate anterior:

• Urinare frecventă
• Sete crescută și consum de lichide
• Senzație de foame în stadii avansate
• Pierdere în greutate în ciuda creșterii cantității de alimente consumate
• Vedere încețoșată
• Slăbiciune și oboseală
• Infecții vaginale recurente

Acestea sunt simptome temporare care nu lasă daune permanente și dispar atunci când nivelul de glucoză din sânge este controlat. În unele cazuri, pot apărea complicații precum neuropatia periferică (deteriorarea nervilor mâinilor și picioarelor) sau boli de inimă coronariene ca primele semne ale diabetului. Aceste complicații pot fi controlate, dar nu pot fi complet eradicate.

Un alt posibil semn de început al diabetului este sindromul hiperglicemic hiperozmotric (non-cetoacidosic). Acest sindrom poate apărea în urma unor afecțiuni severe, accident vascular cerebral, infarct miocardic sau infecții grave care cresc excesiv nivelul de glucoză din sânge (peste 600 mg/dL). Chiar și în absența unui exces de cetone (așa cum se întâmplă în cetoacidoză), nivelul de insulină poate fi insuficient pentru a preveni hiperozmozitatea (îngroșarea sângelui din cauza concentrației ridicate de sodiu, glucoză și alte molecule care atrag apă în sistemul circulator).

Simptomele sindromului hiperglicemic hiperozmotric includ uscăciunea gurii, senzația crescută de foame, greață sau vărsături și uscăciunea și arderea pielii. Pierderea severă de apă poate duce la amețeală, confuzie mentală sau chiar pierderea conștienței. În cazurile severe, se poate ajunge la comă. Este esențial să începeți imediat tratamentul cu insulină și să administrați lichide intravenoase în cantități mari pentru a preveni moartea. Dacă observați oricare dintre aceste simptome la cineva apropiat, contactați imediat medicul sau sunați la ambulanță.

Cum se tratează diabetul?

Aflând că ai fost diagnosticat cu o afecțiune cronică precum diabetul, este firesc să îți pierzi moralul. Cu toate acestea, vestea bună este că diabetul este o boală care răspunde foarte bine la tratament. În plus, când vei spune celor din jur că ai diabet, vei fi surprins să afli că mulți dintre cunoscuții tăi se află în aceeași situație și duc o viață în general normală și productivă. De asemenea, cercetările uriașe în domeniul diabetului înseamnă că vei continua să te familiarizezi cu noi metode de tratament în anii următori.

Care este scopul tratamentului diabetului?

Scopul tratamentului diabetului este de a menține sub control nivelul glicemiei și al altor factori de risc (cum ar fi colesterolul și tensiunea arterială), pentru a preveni apariția complicațiilor pe termen lung. Măsura în care poți atinge acest scop va varia în funcție de vârsta ta, greutatea, obiceiurile alimentare și de exerciții, programul de muncă, problemele de sănătate anterioare și dacă diabetul tău este de Tip 1 sau Tip 2. Va trebui să urmezi un plan de tratament personalizat care ia în considerare toți acești factori și să arăți răbdare și determinare pentru a-l respecta în mod regulat. Acest lucru înseamnă, pentru mulți pacienți cu diabet, monitorizarea constantă a nivelului glicemiei, restricționarea anumitor alimente, pierderea în greutate și administrarea de medicamente fie pe cale orală, fie prin injecții.

La ce medic trebuie să te adresezi pentru diabet?

Cel mai probabil, medicul tău de familie va coordona diferitele aspecte ale tratamentului diabetului—dar nu te baza pe el pentru a face totul de unul singur. Deși îngrijirea de bază a diabetului poate fi complexă, este mai bine să obții ajutorul unei echipe profesionale specializate în diferitele aspecte ale bolii. Ideal, echipa ta ar trebui să fie condusă de un medic de familie experimentat în tratamentul diabetului—un medic generalist sau un internist. În anumite cazuri, în special în diabetul de Tip 1, s-ar putea să ai nevoie de ajutorul unui endocrinolog certificat—un medic specializat în tulburări legate de secreția hormonală (amintește-ți că insulina este un hormon). Alegerea între un medic generalist și un specialist va depinde de situația ta specifică și de accesibilitatea acestora. “Este nevoie întotdeauna de dovezi concrete” înseamnă aici să te supui regulat controalelor—de exemplu, testului A1c—și să te simți bine. Dacă controalele nu sunt făcute regulat sau dacă medicul tău pare să nu ia diabetul în serios, va trebui să cauți o altă opțiune. Totuși, dacă valorile tale A1c sunt normale și starea ta se îmbunătățește, nu ar trebui să renunți la medicul tău.