Dopamina este un tip de neurotransmițător sintetizat în regiunea hipotalamusului din creier. Neurotransmițătorii, care pot fi descriși ca mesageri chimici ai organismului, transportă mesajele de la orice celulă nervoasă din corp la următoarea celulă nervoasă, musculară sau glandulară. Astfel, membrele pot fi mișcate, simțurile pot funcționa, bătăile inimii pot fi menținute sau orice informație din mediu poate fi răspunsă de către organism.

Hormonul de creștere este un hormon important care joacă un rol esențial în dezvoltarea și creșterea organismului. Acest hormon, secretat de glanda pituitară, sprijină creșterea oaselor în copilărie, creșterea masei musculare și dezvoltarea generală a corpului. Din acest motiv, deficitul de hormon de creștere poate afecta aceste procese importante. Deficitul acestui hormon poate duce la scurtarea înălțimii la copii și la scăderea nivelului de energie și a masei musculare la adulți.

Tiroida este o glandă situată în partea din față a gâtului, având forma unei fluturi. Este responsabilă pentru secreția hormonilor tiroidieni, care joacă roluri esențiale în metabolism. Funcționarea insuficientă sau excesivă a glandei tiroide poate cauza probleme de sănătate semnificative.

Sindromul Klinefelter (SK) este un tip de tulburare cromozomială care se află printre cele mai frecvente cauze de infertilitate la bărbați. Cunoscut și sub diferite denumiri, cum ar fi sindromul 47, XXY, sindromul Klinefelter poate să nu prezinte adesea simptome evidente. Din acest motiv, bărbații care întâmpină dificultăți în a avea copii pe cale naturală ar putea fi evaluați și pentru sindromul 47, XXY. Răspunsurile la întrebările „Ce este sindromul Klinefelter, care sunt simptomele și metodele de tratament?” și informațiile detaliate despre acest subiect sunt prezentate în secțiunile ulterioare ale textului.

Testul TSH (hormonul stimulator tiroidian) este un examen care arată cât de bine funcționează glandele tiroidiene. Determinarea dacă glandele tiroidiene sunt subactive sau hiperactive este de mare importanță pentru stabilirea tratamentului adecvat. Acest test poate fi efectuat fie ca o verificare de rutină pentru persoanele cu o boală tiroidiană cunoscută, fie ca un screening pentru a descoperi eventualele tulburări tiroidiene.

Glanda tiroidiană este o glanda vitală care joacă un rol important în metabolismul, creșterea și dezvoltarea corpului uman. În sânge se găsește constant o cantitate fixă de hormoni tiroidieni, care ajută la reglarea multor funcții ale corpului. În anumite situații, cum ar fi creșterea, dezvoltarea sau sarcina, organismul necesită mai multă energie. În aceste cazuri, glanda tiroidiană produce mai mulți hormoni. Glanda tiroidiană se află în partea din față a gâtului, sub corzile vocale și are forma unei fluturi. Glanda tiroidiană cântărește în medie între 20 și 60 de grame și este înconjurată de două capsule fibroase. Capsula externă este atașată de mușchii laringelui și de multe vase și nervi importanți. Între capsula internă și cea externă există un țesut conjunctiv lax. Din acest motiv, glanda tiroidiană poate să se miște și să își schimbe poziția în timpul înghițirii. Țesutul tiroidian este format din numeroase lobi mici, înconjurați de straturi subțiri de țesut conjunctiv. Acești lobi conțin multe vezicule mici numite foliculi, care depozitează hormoni tiroidieni sub formă de mici picături. Glanda tiroidiană produce trei hormoni: T3, cunoscut și sub denumirea de triiodotironină, T4, Calcitonina. Calcitonina, produsă de celulele C din organism, joacă un rol în metabolismul calciului și al oaselor. Hormonii T3 și T4 ajută la creșterea ratei metabolice bazale a corpului, permițând astfel tuturor celulelor să funcționeze mai intens.

Diabetul, cunoscut și sub denumirea de "boala zahărului" în rândul populației, este una dintre cele mai importante probleme de sănătate publică din prezent. Potrivit datelor Federației Internaționale de Diabet, la nivel mondial, 1 din 11 persoane cu vârste cuprinse între 20 și 79 de ani suferă de diabet, iar această proporție este așteptată să crească la 1 din 10 până în 2045. Diabetul, care are și multe cazuri nedetectate, afectează organele și funcțiile vitale ale pacienților, reducându-le calitatea vieții. Deși există forme foarte rare, diabetul este urmărit în societate în două tipuri principale. Diabetul de tip 1, cunoscut și sub numele de diabet juvenil, apare frecvent în copilărie și adolescență. În diabetul de tip 1, există o defecțiune în producția de insulină de către celulele beta din pancreas. Diabetul de tip 2 este forma de diabet cea mai frecvent întâlnită în societate. În diabetul de tip 2, deși producția de insulină are loc, există probleme în utilizarea acesteia la nivel celular.

Ginecomastia își are originea în cuvintele grecești „gyne” (femeie) și „mastia” (sân) și se referă la prezența sânilor asemănători cu cei ai femeilor.

Ce Este Rezistența la Insulină? Rezistența la insulină se referă la situația în care, în ciuda nivelurilor normale sau crescute ale hormonului insulină, procesele biologice pe care acest hormon ar trebui să le stimuleze nu se desfășoară complet. Ficatul, țesutul muscular și țesutul adipos sunt cele mai esențiale organe influențate de hormonul insulină. De asemenea, în cazul dezvoltării rezistenței la insulină, pancreasul poate produce mai mult hormon insulină pentru a combate această rezistență. Aceasta duce la o creștere anormală a nivelului de insulină în sânge, cunoscută sub numele de hiperinsulinemie. Rezistența la insulină poate progresa în timp către stări clinice diferite, cum ar fi sindromul metabolic sau diabetul de tip 2 (diabetul zaharat de tip 2). Se estimează că aproximativ 9% din populația mondială este afectată de diabetul de tip 2, care poate fi cauzat de rezistența la insulină. Pe lângă diabetul de tip 2, obezitatea, bolile cardiovasculare (afecțiuni ale inimii și vaselor de sânge), steatoza hepatică non-alcoolică, sindromul metabolic și sindromul ovarului polichistic (PCOS) sunt, de asemenea, afecțiuni asociate cu rezistența la insulină.

Hipoglicemia, adică nivelul scăzut al zahărului în sânge, este o afecțiune de sănătate periculoasă și care necesită atenție. Persoanele cu niveluri extrem de scăzute ale zahărului din sânge sunt de obicei bolnavi de diabet. Cauza acestei afecțiuni este că medicamentele utilizate pentru tratarea diabetului conțin fie insulină directă, fie sunt destinate să crească eficiența acestei hormoni.

Hipertiroidismul este o afecțiune care apare atunci când glanda tiroidă produce o cantitate excesivă de hormoni tiroidieni. În acest caz, metabolismul corpului dumneavoastră poate accelera, ceea ce poate duce la pierdere în greutate necontrolată și bătăi rapide sau neregulate ale inimii. Există mai multe tratamente pentru hipertiroidism. Se pot utiliza medicamente anti-tiroidiene care încetinesc producția de hormoni tiroidieni și iod radioactiv. Uneori, în cadrul tratamentului, se poate recurge la o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea completă sau parțială a glandei tiroide.

Boala Hashimoto este o afecțiune care afectează glanda tiroidă. Această boală, cunoscută și sub numele de tiroidită Hashimoto, duce la o funcționare redusă a glandei tiroide.

Diabetul ascuns este o afecțiune care afectează în mod direct sistemul circulator, nervos și imunitar. Motivul pentru care este important să fie tratat este că, dacă nu este tratat, poate evolua în diabet de tip 2. Este o afecțiune care, în special la copii și adulți, nu prezintă simptome evidente în stadiile incipiente, ceea ce poate duce la neglijare. Totuși, prin controale medicale regulate, diabetul ascuns poate fi diagnosticat și tratat înainte de a se transforma în diabet de tip 2. De asemenea, pentru persoanele cu antecedente de diabet în familie, măsurile preventive pentru diabetul ascuns sunt esențiale pentru menținerea sănătății.

Majoritatea oamenilor cunosc diabetul sub denumirea de „boală de zahăr”. Cu toate acestea, acesta este doar un aspect al problemei. Simplu spus, diabetul, cunoscut sub denumirea de diabetes mellitus, este o boală cronică caracterizată printr-un nivel ridicat de glucoză (zahăr) în sistemul circulator.

Persoanele care suferă de transpirație nocturnă pot observa că, atunci când se trezesc, lenjeria de pat sau pijamalele lor sunt ude. Reglementarea mediului de somn prin diverse metode poate fi primul pas în rezolvarea acestei probleme. În cazul transpirației nocturne cauzate de o boală, este necesar să se consulte instituțiile de sănătate pentru identificarea și tratamentul afecțiunii de bază. Deși această stare, cunoscută sub numele de hiperhidroză nocturnă, apare de obicei din cauza unor afecțiuni controlabile, este important să fie conștientizat că poate fi și un simptom al unor afecțiuni care pun viața în pericol. Pentru mai multe informații despre transpirația nocturnă, puteți urmări continuarea articolului.