Ginecomastia: Ce Este, Cauzele, Simptomele și Tratamentul

Ginecomastia își are originea în cuvintele grecești „gyne” (femeie) și „mastia” (sân) și se referă la prezența sânilor asemănători cu cei ai femeilor.

Ce Este Ginecomastia?

Ginecomastia se referă la mărirea benignă (necanceroasă) a sânilor și a mameloanelor la bărbați, în special în țesutul glandular. Deși structura sânilor la femei și bărbați este similară, sânul masculin este mai mic decât cel feminin din cauza lipsei de estrogen suficient la bărbați. Ginecomastia este frecventă în trei etape ale vieții: la nou-născuți, în perioada pubertății și la bărbații de vârstă mijlocie. În țara noastră, se observă ginecomastia la 1 din 3 bărbați. Deși poate cauza durere și disconfort la unii pacienți, nu prezintă riscuri pentru sănătate. Totuși, bărbații tineri și adulți pot experimenta sentimente de jenă și disconfort în timpul activităților fizice, cum ar fi înotul sau sportul. Ginecomastia poate duce la lipsă de încredere în sine, izolare și probleme de postură. Poate apărea la un singur sân sau la ambele. În ginecomastia, se formează țesuturi dure și ferme. Recuperarea sau ameliorarea de la sine nu este posibilă. În prezent, ginecomastia este o afecțiune tratabilă.

Tipuri de Ginecomastia

Ginecomastia poate fi clasificată în trei tipuri:

1. Ginecomastia glandulară: În ginecomastia glandulară, se găsesc glande mamare ferme, asemănătoare celor de la femei, dar care nu produc lapte.
2. Ginecomastia de tip adipos: În acest tip de ginecomastie, predomină țesutul adipos. Nu există o creștere a țesutului glandular. Schimbările bruște în greutate sunt cauzele principale ale acestui tip de ginecomastie.
3. Ginecomastia mixtă: Acest tip de ginecomastie implică atât excesul de țesut glandular, cât și de țesut adipos.

Simptomele Ginecomastiei

• Sensibilitate la nivelul sânilor
• Durere și disconfort la nivelul sânilor
• Secreție la nivelul mameloanelor (la unul sau ambele)
• Diferență de mărime între cele două sâni
• Senzație de nodul sub mamelon
• Umflarea ganglionilor limfatici axilari

Cum Se Face Diagnosticul Ginecomastiei?

În primul rând, se efectuează un examen fizic detaliat al țesutului mamar, organelor genitale și zonei abdominale de către un specialist. Dacă este necesar, diagnosticul de ginecomastie poate fi confirmat prin teste de sânge, mamografie, tomografie computerizată (CT), biopsii de țesut, imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) și alte metode. Cel mai important aspect este diferențierea ginecomastiei de cancerul mamar. Prin examinare și metodele de diagnosticare, se poate distinge cu ușurință între ginecomastie și alte afecțiuni, cum ar fi cancerul mamar sau abcesul mamar, asigurându-se aplicarea tratamentului corect.

Care Sunt Cauzele Ginecomastiei?

Ginecomastia apare, în general, ca rezultat al dezechilibrului hormonal. Atunci când nivelul de testosteron la bărbați scade și nivelul de estrogen crește excesiv, se poate dezvolta ginecomastia. Pe lângă dezechilibrele hormonale, utilizarea anumitor medicamente, produse pe bază de plante sau diverse afecțiuni pot contribui la dezvoltarea ginecomastiei.

Schimbări Hormonale:

Estrogenul este cunoscut și sub denumirea de hormon feminin. Este responsabil pentru multe modificări fizice și structurale specifice femeilor, inclusiv dezvoltarea sânilor. Bărbații produc doar cantități foarte mici de estrogen. Estrogenul produs în diferite perioade ale vieții poate duce la dezvoltarea ginecomastiei.

• Ginecomastia la bebeluși: Hormonul estrogen secretat de mamă poate provoca mărirea sânilor la bebelușii de sex masculin. Ginecomastia dispare de obicei în termen de 2-3 săptămâni după naștere.
• Ginecomastia în perioada adolescenței: Schimbările hormonale din timpul adolescenței pot cauza ginecomastie. În termen de 6 luni până la 2 ani, multe cazuri de ginecomastie se rezolvă de la sine fără tratament.
• Ginecomastia la adulți: Ginecomastia este cel mai frecvent întâlnită la bărbații cu vârste cuprinse între 50 și 69 de ani. Poate fi tratată prin metode medicale sau chirurgicale.

Medicamente:

Utilizarea incorectă sau efectele secundare ale mai multor medicamente pot cauza ginecomastie.

• Steroizi anabolizanți și androgeni folosiți frecvent de sportivi
• Estrogeni
• Anti-androgeni (flutamid, finasterid) pentru prevenirea creșterii prostatei
• Unele medicamente pentru inimă (spironolacton, digoxină, amiodaron, inhibitori ai ACE, captopril, enalapril, blocante ale canalelor de calciu)
• Medicamente pentru arsuri de stomac și ulcere (metoclopramid, ranitidină, cimetidină și inhibitori ai pompei de protoni)
• Medicamente pentru anxietate (diazepam)
• Medicamente antifungice (ketoconazol)
• Medicamente pentru infecții bacteriene (metronidazol)
• Medicamente pentru tratamentul infertilității (hormonul gonadotropină corionic uman)
• Medicamente pentru deficit de atenție și hiperactivitate (amfetamine)
• Unele antidepresive (medicamente din grupul triciclic)
• Medicamente chimioterapice (agenți alcalizanți, metotrexat, alcaloizi de vinca)
• Medicamente antiretrovirale pentru tratamentul SIDA
• Unele antibiotice (etionamidă, izoniazid)
• Utilizarea substanțelor precum fumatul

Produse pe Bază de Plante:

Cantitatea de estrogen din plantele utilizate în produse cosmetice precum șampoane, săpunuri și loțiuni poate contribui la ginecomastie. Este important să se evite utilizarea excesivă a plantelor care conțin estrogen, cum ar fi Dong quai, uleiul de arbore de ceai și lavanda.

Probleme de Sănătate:

Anumite afecțiuni pot perturba echilibrul hormonal și pot cauza ginecomastie.

• Hipertiroidism: Hipertiroidismul, caracterizat prin secreția excesivă de hormon tiroidian, poate duce la ginecomastie din cauza dezechilibrului hormonal.
• Insuficiență renală: Ginecomastia este frecventă la pacienții cu insuficiență renală care urmează hemodializă.
• Tumori: Tumorile pot apărea în testicule, glandele suprarenale și glanda pituitară. Aceste tumori pot afecta producția de testosteron și estrogen, provocând ginecomastie. De asemenea, tratamentele pentru tumori, cum ar fi chimioterapia și radioterapia, pot cauza ginecomastie în aproximativ 15% din cazuri.
• Hipogonadism: Hipogonadismul este o afecțiune cauzată de insuficiența funcțiilor testiculare la bărbați, rezultând din sindromul Klinefelter sau anomalii hipotalamice. Această afecțiune reduce nivelul de testosteron și poate declanșa ginecomastia.
• Hermafroditism: Hermafroditismul se referă la prezența atât a organelor de reproducție feminine, cât și a celor masculine. Estrogenul secretat din țesutul ovarian poate cauza ginecomastie în aceste cazuri.
• Ciroză: Ginecomastia apare la 67% dintre pacienții cu ciroză. Creșterea nivelului de androstenedion din glandele suprarenale, care se transformă în estrogen, sau administrarea unor doze mari de spironolacton pentru tratarea cirozei, poate provoca ginecomastie.
• Foame: Studiile efectuate pe soldații prizonieri după al Doilea Război Mondial au arătat că foamea prelungită poate reduce nivelurile de gonadotropine și testosteron, dar poate continua producția normală de estrogen, ceea ce poate duce la dezvoltarea ginecomastiei.
• Îmbătrânire: Reducerea producției de testosteron în testicule odată cu îmbătrânirea poate contribui la ginecomastie.
• Obezitate: La bărbații cu obezitate cauzată de o alimentație dezechilibrată și neregulată, procentul de grăsime corporală crește necontrolat. Grăsimea corporală este un loc activ în care testosteronul se transformă în estrogen. Această scădere a nivelului de testosteron poate provoca ginecomastie.

Cum Se Face Tratamentul Ginecomastiei?

Tratamentul ginecomastiei se planifică în funcție de sursa de formare a acesteia. Dacă se suspectează că ginecomastia este cauzată de o tulburare hormonală, tratamentul se va efectua sub supravegherea unui specialist în endocrinologie.

În special pentru ginecomastia care apare în perioada adolescenței, se utilizează clasificarea Nydick. În această clasificare, se ia în considerare dimensiunea discului de țesut glandular situat sub areola (zona pigmentată din jurul mamelonului).

• Pentru persoanele cu un diametru mai mic de 4 cm, se efectuează controale periodice timp de 3-6 luni fără intervenție.
• Pentru pacienții cu un diametru între 4 și 6 cm, se aplică tratamente medicale. Tratamentul medical variază în funcție de vârsta pacientului și de nivelul hormonilor.
• Pentru ginecomastia cu un diametru mai mare de 6 cm și care persistă pentru o perioadă lungă, se recomandă intervenția chirurgicală. Operația de ginecomastie este cea mai eficientă și sigură metodă de tratament.

Operația se planifică în funcție de tipul de ginecomastie. În cazul ginecomastiei de tip gras, în care țesutul mamar este moale și gras, liposucția (îndepărtarea grăsimii) poate fi suficientă.

Pentru pacienții cu ginecomastie dură și mare, se efectuează mastectomia. Aceasta este o tehnică care presupune îndepărtarea țesutului mamar prin incizii mici.

Intervențiile chirurgicale se fac de obicei sub anestezie generală, dar în unele cazuri se poate opta pentru anestezie locală. Pacientul poate fi externat în aceeași zi după operație. După intervenție, pacienții trebuie să poarte un corset de ginecomastie timp de 2-3 săptămâni. Pot apărea dureri ușoare după operație. Evitarea activităților fizice intense și a mișcărilor excesive ale brațelor și umerilor în primele 3 zile poate accelera procesul de recuperare. După a treia zi, pacientul poate reveni la viața de zi cu zi și la muncă.

Deoarece ginecomastia este o afecțiune hormonală, prevenirea completă a formării acesteia nu este posibilă. Totuși, riscul de ginecomastie poate fi redus prin evitarea fumatului, menținerea unei diete sănătoase și evitarea utilizării medicamentelor fără prescripție medicală.