Artrita reumatoidă (Reumatism inflamator): Cauze, Simptome, Tratament

Artrita reumatoidă, cunoscută în mod obișnuit sub numele de reumatism inflamator și care apare în general la adulți cu vârste între 30 și 50 de ani, este una dintre afecțiunile inflamatorii cronice importante care afectează direct calitatea vieții. Deși este cunoscut faptul că fumatul, stresul, infecțiile, schimbările hormonale și sexul sunt factori asociați cu boala, în mare parte, apariția acesteia este atribuită factorilor genetici. Diagnosticul precoce influențează direct evoluția tratamentului și răspunsul pacientului la tratament. Prin urmare, a avea informații corecte despre artrita reumatoidă și a recunoaște simptomele și semnele bolii într-un stadiu incipient este extrem de important. Mai multe informații pot fi găsite în continuarea articolului nostru.

Ce este artrita reumatoidă și ce o cauzează?

Artrita reumatoidă, cunoscută și sub numele de reumatism inflamator, este o boală inflamatorie cronică a țesutului conjunctiv care apare de obicei în articulațiile mici ale mâinilor, încheieturilor, picioarelor și gleznelor, precum și în articulațiile genunchilor și coturilor, și mai rar în articulațiile umerilor și șoldurilor. Deși simptomele importante ale bolii se manifestă în articulații, alte părți ale corpului sunt, de asemenea, considerate a fi în risc inflamator.

Imaginea clinică a artritei reumatoide apare din inflamația sacilor de lichid sinovial din articulații și distrugerea țesuturilor din aceste zone, având caracteristici progresive ca urmare a interacțiunilor complexe între grupurile de celule. Boala este împărțită în patru stadii diferite, în funcție de severitatea simptomelor:

Stadiul 1: Inflamația lichidului sinovial din articulații este încă la început și nu există limitări în activitățile zilnice ale persoanei. Stadiul 2: Odată cu creșterea inflamației sinoviale, apar dureri și limitări ale mișcării în articulațiile afectate, dar simptomele nu sunt suficient de severe pentru a împiedica activitățile zilnice. Stadiul 3: Țesutul inflamator din articulații crește semnificativ și pacienții au dificultăți în a-și desfășura activitățile zilnice și sarcinile de muncă, având o dependență parțială. Stadiul 4: În acest stadiu, limitarea mișcării în articulații ajunge la cel mai sever nivel și persoana nu poate desfășura nici măcar activitățile zilnice de unul singur, fiind complet dependentă.

Artrita reumatoidă fiind o boală progresivă, trecerea de la un stadiu la altul se poate face foarte rapid. Deoarece cauza exactă a bolii nu este pe deplin cunoscută, toți indivizii sunt considerați a fi în risc. Totuși, există anumite factori de risc cunoscuți, cum ar fi genetica, vârsta, infecțiile, funcționarea sistemului imunitar, fumatul și istoricul familial. Astfel, artrita reumatoidă este considerată o boală autoimună cu cauză necunoscută. Ca și în alte boli autoimune, artrita reumatoidă apare la persoanele cu predispoziție genetică ca urmare a efectelor factorilor de mediu, funcționării anormale a sistemului imunitar și reacției acestuia împotriva țesuturilor sănătoase ale corpului, provocând distrugerea acestora. După o serie de reacții inițiate de sistemul imunitar, articulațiile și alte țesuturi conjunctive sunt afectate.

Care sunt simptomele artritei reumatoide?

Artrita reumatoidă începe adesea insidios. Din acest motiv, primele semne ale bolii apar de obicei la câteva săptămâni sau chiar luni după debutul acesteia.

Primele simptome observate includ umflarea articulațiilor, rigiditatea și durerea rezultantă. De obicei, sunt afectate articulațiile mici ale mâinilor, încheieturilor, picioarelor și gleznelor, precum și articulațiile genunchilor și coturilor. În plus, în stadiile incipiente, pot apărea oboseală generală, dureri musculare generalizate, febră ușoară și pierdere anormală în greutate.

De asemenea, pot apărea căldură, umflare și durere în țesuturile care înconjoară articulațiile, cum ar fi ligamentele și mușchii. Boala afectează adesea articulațiile mici, cum ar fi cele ale mâinilor și picioarelor, bilateral. Din această cauză, persoanele cu afectarea mâinilor pot experimenta o scădere rapidă a dexterității, în timp ce cei cu afectarea picioarelor pot resimți dureri la nivelul picioarelor chiar și după câțiva pași.

Pe măsură ce boala progresează, articulațiile din zone precum genunchii, coatele, șoldurile și umerii pot fi, de asemenea, afectate, provocând limitarea mișcării, durere și umflare în zonele afectate. Rigiditatea matinală, cunoscută și sub numele de rigiditate musculară, este un simptom important asociat cu artrita reumatoidă. Persoanele afectate pot experimenta rigiditate în articulații care durează mai mult de o oră după ce se trezesc din somn sau după o perioadă lungă de imobilitate.

Complicații ale artritei reumatoide

• Umflarea încheieturii mâinii poate pune presiune asupra nervilor din această zonă și poate duce la sindromul de tunel carpian, caracterizat prin amorțeală și pierdere de senzație în mâini. În stadiile avansate ale bolii, pot apărea deformări severe în degetele mâinilor și picioarelor și în structurile articulare fundamentale din aceste zone.

  În cazul artritei care afectează genunchiul, poate apărea un chist (chist Baker) umplut cu lichid articular în cavitatea din partea din spate a genunchiului. În stadiile severe ale bolii, inflamația articulară se poate transforma într-o inflamație generalizată a corpului, care poate provoca infecții inflamatorii în țesuturile care înconjoară organele vitale, cum ar fi inima și plămânii. Aceasta este considerată una dintre cele mai importante complicații ale artritei reumatoide.

  După ce boala a durat mai mult de 10 ani, există riscul de inflamație a peretelui vaselor de sânge. Aceasta poate duce la tulburări grave de circulație, inclusiv gangrena la nivelul vârfului degetelor și răni în partea inferioară a corpului.

Cum se face diagnosticul artritei reumatoide?

Nu există niciun test diagnostic care să permită stabilirea unui diagnostic cert pentru artrita reumatoidă. Prin urmare, diagnosticul bolii se bazează adesea pe unele date importante observate frecvent împreună. Semne importante care indică prezența artritei reumatoide sunt:

• Rigiditate și înțepenire care apar dimineața în anumite zone ale articulațiilor, durând cel puțin 1 oră
• Sensibilitate și umflare a țesuturilor moi în 3 sau mai multe articulații
• Inflamație articulară la nivelul încheieturii mâinii, degetelor și părții superioare a mâinii
• Prezența inflamației simetrice care afectează simultan ambele mâini sau ambele picioare
• Noduli și umflături subcutanate, nedureroase și specifice artritei reumatoide
• Pozitivitatea factorului reumatoid (FR), cunoscut sub numele de autoanticorpi
• Date radiologice tipice care indică artrita reumatoidă

Prezența a cel puțin 4 dintre aceste semne simultan și continuarea simptomelor pacientului timp de cel puțin 6 săptămâni sunt suficiente pentru a stabili diagnosticul de artrită reumatoidă.

Metode de tratament pentru artrita reumatoidă

Artrita reumatoidă nu poate fi complet eradicată, fiind o boală cronică care persistă pe tot parcursul vieții. Totuși, este posibil să se controleze simptomele bolii cu ajutorul intervențiilor terapeutice eficiente aplicate la momentul potrivit și să se obțină remisie completă cu ajutorul opțiunilor medicamentoase disponibile și strategiilor de tratament avansate.

Tipurile de medicamente preferate pentru tratament sunt împărțite în 3 categorii: medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), medicamente corticosteroide și medicamente modificatoare ale bolii antirheumatice (DMARD). AINS și medicamentele corticosteroide sunt utilizate pentru tratarea simptomelor, în timp ce DMARD și alți agenți biologici sunt aplicați pentru a îmbunătăți direct boala. În plus, fizioterapia este, de asemenea, una dintre metodele de tratament foarte eficiente.

Alegerea medicamentului potrivit pentru tratament se face luând în considerare vârsta pacientului, starea generală de sănătate, prezența unor boli asociate, severitatea simptomelor legate de artrita reumatoidă și evoluția generală a bolii. Prin urmare, tratamentul eficient al bolii trebuie planificat individualizat și, pe lângă tratamentul medical, trebuie sprijinit de intervenții adiționale precum dieta și exercițiile fizice.