19 august 2023
Ce Este Hemograma (Numărătoarea Completă a Sângelui)?
Boala celiacă este o afecțiune a sistemului imunitar cauzată de factori atât de mediu, cât și genetici, care se manifestă prin deteriorarea cronică a diferitelor țesuturi de la suprafața intestinului. Consumul de cereale precum orz, grâu și secară de către persoanele genetic susceptibile provoacă o reacție în organism, iar proteina numită gluten din aceste cereale este considerată de sistemul imunitar ca fiind complet toxică. Inițial considerată o boală a sistemului digestiv, această afecțiune a fost studiată detaliat în ultimele decenii și s-a dovedit că afectează grav numeroase sisteme, inclusiv cele neurologice, psihice, hormonale, reumatologice și cardiologice. Lipsa informațiilor despre boala celiacă poate întârzia procesul de diagnosticare, ceea ce poate duce la întârzieri în creștere și dezvoltare, în special în copilărie. De aceea, este extrem de important să avem cunoștințe corecte despre boala celiacă și intoleranța la gluten pentru a sprijini un proces de dezvoltare sănătos.
Boala celiacă este o afecțiune a sistemului imunitar cauzată de factori atât de mediu, cât și genetici, care se manifestă prin deteriorarea cronică a diferitelor țesuturi de la suprafața intestinului. Consumul de cereale precum orz, grâu și secară de către persoanele genetic susceptibile provoacă o reacție în organism, iar proteina numită gluten din aceste cereale este considerată de sistemul imunitar ca fiind complet toxică. Inițial considerată o boală a sistemului digestiv, această afecțiune a fost studiată detaliat în ultimele decenii și s-a dovedit că afectează grav numeroase sisteme, inclusiv cele neurologice, psihice, hormonale, reumatologice și cardiologice. Lipsa informațiilor despre boala celiacă poate întârzia procesul de diagnosticare, ceea ce poate duce la întârzieri în creștere și dezvoltare, în special în copilărie. De aceea, este extrem de important să avem cunoștințe corecte despre boala celiacă și intoleranța la gluten pentru a sprijini un proces de dezvoltare sănătos.
Suprafața intestinului sănătos este acoperită cu structuri de tip villus, care sunt proeminențe. Aceste structuri facilitează mișcarea alimentelor în interiorul intestinului și permit absorbția conținutului nutritiv al alimentelor digerate. În boala celiacă, consumul de gluten provoacă daune acestor structuri valoroase aflate în mucoasa intestinală, iar funcționarea normală a intestinului este afectată. Atunci când o persoană consumă alimente care conțin gluten, peptidele numite gliadine din proteina glutenului se leagă de moleculele numite "antigen leucocitar uman" (HLA) clasa II și inițiază o reacție în lanț a sistemului imunitar. Substanța gliadină este considerată "toxică" de către celulele imunitare ale persoanelor cu boala celiacă și provoacă o reacție imună humorală și citotoxică puternică. Molecula gliadină este, de fapt, complet toxică. Structura moleculară numită "peptid 33-mer" din interiorul acesteia este un precursor care inițiază răspunsul inflamator la persoanele genetic susceptibile. Consumul acestei molecule toxice duce la formarea anticorpilor anti-gliadin (AGA), anti-endomisial (EMA), anti-transglutaminază tisulară (Anti dTG), anti-reticulină (ARA) și altele în sânge. Răspunsul autoimun dezvoltat împotriva acestor anticorpi nu vizează doar celulele intestinale, ci și enzima transglutaminază tisulară prezentă în multe alte organe. Prin urmare, boala celiacă nu este doar o afecțiune a sistemului digestiv, ci o boală complexă care afectează întregul sistem corporal la persoanele sensibile la gluten.
Simptomele inițiale ale bolii celiace sunt de obicei modificări observate în sistemul digestiv. Lipsa apetitului, diaree cronică sau constipație cronică, dureri abdominale recurente și vărsături, statura mică inexplicabilă, întârziere semnificativă în pubertate, anemie feriprivă care nu răspunde la tratament și osteoporoză sunt principalele simptome care indică boala celiacă.
Factorii genetici joacă un rol important în apariția bolii celiace, dar factorii de mediu sunt de asemenea extrem de importanți. Chiar și persoanele cu sensibilitate genetică nu prezintă simptome ale bolii dacă nu consumă gluten. De aceea, în societăți care consumă predominant grâu și alte cereale care conțin gluten, boala celiacă este frecvent întâlnită. Durata expunerii la molecula de gluten este direct proporțională cu răspunsul imun al organismului și cu dezvoltarea bolii. Odată cu ingestia glutenului, peptidele gliadine toxice sunt eliberate și inițiază lanțul de reacții al sistemului imunitar.
În boala celiacă, tabloul clinic poate varia foarte mult. Deteriorarea structurilor numite villi duce la tulburări de absorbție în intestinul subțire și acest lucru cauzează modificări în funcționarea mai multor sisteme ale corpului, începând cu sistemul digestiv. Simptomele clinice comune ale bolii celiace pot fi enumerate astfel:
Aspectul gras și opac al scaunului și numărul mult mai frecvent și abundent de scaune decât în mod obișnuit sunt cele mai importante semne ale bolii celiace. În tabloul clasic al bolii celiace, majoritatea simptomelor sunt legate de sistemul digestiv și apar adesea în perioada 6-24 de luni, odată cu introducerea alimentelor complementare. De obicei, se observă diaree cronică sau scaune de consistență lichidă, greață, vărsături, lipsa apetitului, dureri abdominale, plângeri de gaze și întârziere în creștere și dezvoltare.
Tabloul clinic neclasic, care se manifestă prin simptome externe sistemului digestiv, apare în mare parte la copiii de peste 5-7 ani și la adulți. Printre simptomele frecvente se numără scurtimea staturii, întârzierea pubertății, deteriorări ale smalțului dentar, aftă recurentă în cavitatea bucală, anemie feriprivă care nu răspunde la tratament și care nu are o cauză clară, osteoporoză sau boli scheletice legate de scăderea densității osoase, cardiomiopatie (afecțiuni ale mușchiului cardiac), artrită cronică, tulburări ale funcției hepatice și tulburări neurologice, precum și dureri abdominale recurente, greață și vărsături, senzație de balonare abdominală, constipație și reflux gastroesofagian.
În special la adulți, un alt simptom frecvent este erupția cutanată cunoscută sub numele de dermatitis herpetiformis. Aceasta apare adesea pe brațe și picioare, fese, față, gât și suprafețele trunchiului și se manifestă prin erupții maculopapulare.
În funcție de răspunsul imun, pot apărea diverse afecțiuni dermatologice, cum ar fi dermatoza IgA liniară, angioedemul ereditar, vasculita cutanată, eritemul nodos, urticaria, vitiligo, alopecia areata.
De asemenea, deficiențele de fier, zinc, acid folic și vitamina B12 pot duce la apariția leziunilor asemănătoare aftelor pe mucoasele orale și/sau genitale.
Boala celiacă este o afecțiune complexă care durează pe tot parcursul vieții și necesită modificări semnificative în obiceiurile alimentare ale persoanei, astfel încât este extrem de important să se fie sigur de diagnostic. În prezența simptomelor clasice sau neclasice, primul pas în diagnosticare este detectarea prezenței anticorpilor în sânge. Testele care caută anticorpii împotriva glutenului ingerat și a daunelor cauzate în mucoasa intestinală sunt considerate cele mai valoroase metode de screening, dar biopsia intestinului subțire este standardul de aur pentru diagnostic. În special în cazurile de boală celiacă neclasică, care nu prezintă simptome evidente legate de sistemul digestiv, biopsia intestinală este preferată pentru a confirma suspiciunea.
Boala celiacă este o afecțiune care apare la persoanele cu predispoziție genetică ca urmare a consumului de proteine gluten, iar singura opțiune de tratament acceptată este o dietă fără gluten pe tot parcursul vieții. Atât timp cât persoana nu consumă alimente care conțin gluten, nu apare nicio boală și funcționarea sănătoasă a intestinului este menținută. Persoanele diagnosticate cu boala celiacă trebuie să aleagă opțiuni care nu conțin prolamine toxice, cum ar fi porumbul și orezul, în locul cerealelor care conțin gluten.
Pentru a respecta corect dieta fără gluten, este important să se prevină contaminarea cu gluten în timpul preparării alimentelor și să se prepare mesele în medii complet lipsite de gluten.
Întrucât tabloul bolii celiace apare în urma consumului de gluten, prevenirea bolii este posibilă doar prin menținerea unei diete fără gluten. Chiar și persoanele cu predispoziție genetică care au fost diagnosticate cu boala celiacă în urma unor teste pot preveni dezvoltarea bolii prin respectarea unei diete fără gluten. Persoanele care evită consumul de gluten nu experimentează probleme de sistem digestiv precum diaree, dureri abdominale, greață sau balonare, nu dezvoltă daune la nivelul mucoasei intestinale și nu apar tulburări legate de absorbție. Astfel, chiar și în cazul unui diagnostic de boală celiacă, cunoscută și sub numele de enteropatie glutenică, tabloul bolii poate fi prevenit.
În stadiul incipient al bolii celiace clasice, care provoacă simptome evidente legate de sistemul digestiv, calitatea vieții persoanei este semnificativ afectată și acest lucru facilitează diagnosticarea. Totuși, în tabloul celiacic neclasic, atipic, simptomele bolii sunt mai greu de observat și tratamentul cu dietă fără gluten este întârziat. În acest caz, nerespectarea dietei fără gluten poate duce la apariția unor tulburări grave în multe sisteme ale corpului.
Boala celiacă este direct legată de mecanismul de răspuns autoimun al organismului. Prin urmare, persistența pe termen lung a tabloului bolii poate duce la perturbări în mecanismul de producție a autoanticorpilor și poate face persoana mai predispusă la alte boli autoimune. Scleroza multiplă (SM), artrita reumatoidă, diabetul insulinodependent, lupusul eritematos sistemic (LES), pemfigusul vulgar și spondilita anchilozantă sunt boli autoimune severe frecvent întâlnite.
Deteriorarea mucoasei intestinale și tulburările de absorbție asociate cu boala celiacă pot duce la deficiențe nutriționale și afectează negativ funcționarea multor sisteme ale organismului. Pe măsură ce boala progresează, pot apărea unele tulburări endocrine, iar riscul de avort spontan și complicații ale nașterii premature este mai mare la femeile care nu respectă dieta fără gluten.
Nerespectarea dietei fără gluten crește riscul de dezvoltare a tumorilor maligne. Astfel, se poate spune că persoanele cu boala celiacă care refuză tratamentul sunt incluse în grupul cu risc crescut de cancer.
Pentru alte întrebări legate de boala celiacă, puteți consulta instituții medicale și obțineți suport de la specialiști.
Data ultimei actualizări: 22 Şubat 2022
Data publicării: 22 Şubat 2022
Medicină Internă
Medicină Internă
Medicină Internă
Medicină Internă
Medicină Internă
Medicină Internă
Medicină Internă
Medicină Internă
Medicină Internă