Voma este o tulburare a sistemului digestiv care determină eliminarea involuntară a conținutului stomacului. De obicei, înainte de a apărea, se simte o senzație de greață. Poate apărea ca simptom al multor afecțiuni patologice. Voma poate fi cauzată de infecții, traume craniene, tratamente împotriva cancerului, anumite medicamente, intoxicații, intervenții medicale și boli. După voma, este important să se asigure o hidratare adecvată, deoarece se poate pierde o cantitate semnificativă de apă și electrolite din organism. Când se simte greață, se pot folosi unele metode pentru a preveni voma. De asemenea, după voma, se pot aplica măsuri pentru a compensa pierderile și daunele suferite de organism. Este important să se consume apă într-o cantitate tolerabilă după vomă pentru a minimiza efectele asupra corpului. Dacă voma este frecventă și persistentă, trebuie consultat un specialist în sănătate.

Anemia este o boală de sânge cauzată de niveluri insuficiente de celule roșii în sânge. Anemia este, de asemenea, cunoscută sub numele de anemie. Anemia, care afectează celulele roșii din sânge și hemoglobina, poate apărea din mai multe motive. Când apare anemia, persoana poate experimenta dificultăți de respirație, oboseală, slăbiciune, piele palidă, mâini și picioare reci. Anemia apare adesea din cauza deficiențelor nutriționale. Prin urmare, medicul poate prescrie suplimente de vitamine și oferi recomandări nutriționale. Recomandările nutriționale se bazează pe consumul de alimente bogate în fier, folat, vitamina B12 și vitamina C. Dacă credeți că sunteți expus riscului de anemie, trebuie să consultați un medic.

Oboseala se poate manifesta sub formă de epuizare și slăbiciune. Chiar și persoanele sănătoase pot experimenta oboseală atunci când efectuează lucruri grele sau nu se alimentează corespunzător. De obicei, aceasta este temporară și persoana își va recăpăta sănătatea în timp. Totuși, în anumite cazuri, oboseala poate fi un simptom al unor boli cronice sau autoimune. Dacă oboseala persistă, este important să nu o ignorăm și să consultăm un medic pentru un diagnostic precoce. Obezitatea și kilogramele în exces pot limita mișcările unei persoane și pot duce la oboseală în timp. De asemenea, persoanele subponderale pot experimenta oboseală din cauza insuficienței nutriționale. O dietă echilibrată care acoperă necesarul de vitamine și minerale, un regim de exerciții fizice adecvat vârstei și sănătății fiecărei persoane, poate ajuta la eliminarea oboselii. Consumul de cereale, fructe proaspete, surse de proteine și grăsimi sănătoase poate contribui la menținerea unei stări de energie. Modificările în rutina de somn, limitarea consumului de alimente bogate în grăsimi și zahăr pot contribui la o zi mai energică. Este important să se mențină un aport adecvat de apă pe parcursul zilei, preferabil apă mineralizată. Persoanele care suferă de stres sau depresie pot experimenta oboseală. În astfel de cazuri, sprijinul psihologic poate ajuta la diminuarea efectelor în timp.

Sindromul Raynaud se dezvoltă sub formă de atacuri cauzate de constricția vaselor de sânge și este caracterizat printr-o întrerupere a fluxului sanguin. În general, în tratamentul sindromului Raynaud, se utilizează medicamente vasodilatatoare pentru vasele de sânge. Această afecțiune poate afecta structuri precum degetele de la mâini sau picioare, urechile și nasul, provocând întreruperi ale fluxului sanguin. Aceste atacuri sunt cunoscute sub numele de vasospasm. Sindromul Raynaud se împartă în două categorii: primar și secundar. În sindromul Raynaud primar, nu există nicio afecțiune de bază care să cauzeze simptomele, în timp ce în forma secundară, atacurile pot fi cauzate de artrită, degerături sau diverse boli autoimune. Pentru alte informații despre sindromul Raynaud, puteți continua să citiți articolul.

Alergia la pisici este o sensibilitate extremă la saliva, blana, resturile de piele sau urina pisicii. Aceste substanțe care provoacă reacții alergice sunt denumite alergeni. Alergia la pisici poate duce la probleme respiratorii ușoare, cum ar fi strănutul și secrețiile nazale, până la reacții alergice severe, cum ar fi anafilaxia. În cazul alergiei la pisici, este necesar să consultați un medic pentru controlul simptomelor și pentru un plan de tratament adecvat.

Persoanele care suferă de transpirație nocturnă pot observa că, atunci când se trezesc, lenjeria de pat sau pijamalele lor sunt ude. Reglementarea mediului de somn prin diverse metode poate fi primul pas în rezolvarea acestei probleme. În cazul transpirației nocturne cauzate de o boală, este necesar să se consulte instituțiile de sănătate pentru identificarea și tratamentul afecțiunii de bază. Deși această stare, cunoscută sub numele de hiperhidroză nocturnă, apare de obicei din cauza unor afecțiuni controlabile, este important să fie conștientizat că poate fi și un simptom al unor afecțiuni care pun viața în pericol. Pentru mai multe informații despre transpirația nocturnă, puteți urmări continuarea articolului.

Profesorul Dr. Çağatay Öktenli, Specialist în Medicina Internă la Centrul Medical Anadolu, subliniază că frecvența pierderii masei musculare crește odată cu înaintarea în vârstă. El atrage atenția asupra faptului că 4 din 10 persoane cu vârsta de peste 80 de ani se confruntă cu această problemă.

Țânțarii sunt insecte fragile, mici, cu picioare scurte și subțiri, ușor de recunoscut, care fac parte din grupul insectelor zburătoare. De obicei, țânțarii fac parte din viața noastră în serile de vară și sunt cunoscuți pentru umflăturile mâncărime pe care le lasă după ce ne mușcă. Umflăturile mâncărime vizibile sunt reacții alergice cauzate de o substanță chimică pe care țânțarii o injectează atunci când sug sângele. Țânțarii care se hrănesc cu sânge sunt de obicei femele. Femelele au nevoie de proteinele din sângele oamenilor sau animalelor pentru a se reproduce. Pe de altă parte, țânțarii masculi se hrănesc în principal cu sucuri de flori și plante. Mușcătura de țânțar dispare în general în termen de douăzeci și patru de ore și nu provoacă probleme grave, dar este importantă monitorizarea posibilelor reacții alergice. În plus, în zonele endemice, pot apărea boli grave precum malaria, virusul West Nile, febra dengue, filarioza, febra galbenă sau virusul Zika.Sivrisinek ısırığı ortalama yirmi dört saat içinde geçer ve ciddi problemler yaratmaz. Fakat alerjik reaksiyonlar açısından takip edilmesi gerekir. Ayrıca endemik bölgelerde sıtma, batı nil virüsü, denk hastalığı, fil hastalığı, sarı humma, zika virüsü gibi ciddi hastalıklar görülebilir.

Sistemul digestiv uman se compune din două părți: organele din canalul digestiv și organele digestive auxiliare. Canalul digestiv, care include gura, esofagul, stomacul, intestinul subțire, intestinul gros și anusul, este responsabil pentru majoritatea funcțiilor digestive. Digestia mecanică și chimică a alimentelor, absorbția nutrienților din intestinul subțire, obținerea caloriilor necesare celulelor și eliminarea deșeurilor prin defecație necesită funcționarea corectă și coordonată atât a organelor canalului digestiv, cât și a structurilor auxiliare ale digestiei, cum ar fi ficatul, pancreasul și vezica biliară.

Durerea de stomac este o afecțiune frecvent întâlnită atât la copii, cât și la adulți. Există numeroase cauze care pot duce la durerea de stomac. De ce apare durerea de stomac? Ce ajută la ameliorarea acesteia? Răspunsurile la toate aceste întrebări le puteți găsi în continuarea articolului.

Creatinina este un compus care se găsește în circulația sanguină a fiecărei persoane, rezultând din procesele metabolice. Creatinina este eliminată din organism prin urină și ar trebui să se regăsească în anumite intervale de niveluri în organism. Cantitatea de creatinină necesară în circulația sanguină a unei persoane variază în funcție de vârstă, sex, rasă și dimensiunile corpului. Totuși, în afara acestor parametri, nivelurile de creatinină care depășesc anumite intervale pot semnala anumite afecțiuni. În special, nivelurile de creatinină pot fi evaluate pentru a determina dacă funcțiile renale sunt în mod sănătos și eficient.

Cortizonul este o substanță cu structură hormonală sintetizată în mod natural în organismul uman. Poate apărea în cazul unor boli cauzate de lipsa sa. Există pacienți la care cortizonul nu este sintetizat în cantități suficiente. Totuși, sintetizarea completă a cortizonului nu este posibilă într-un organism sănătos. Pentru acești pacienți, se aplică tratamente de substituție cu cortizon, care au oferit soluții foarte eficiente în ultimii ani. Efectul cortizonului asupra sistemului imunitar și al autoreparării organismului este extrem de important. În lipsa sa, trebuie administrat cortizon sintetic exogen, adică din exterior. Forma sintetică a cortizonului care nu este sintetizată în organism se numește cortizol. Există confuzii frecvente între cortizon și cortizol, cu percepții greșite și incomplete că efectele negative ale cortizonului sunt mai mari. Desigur, tratamentul cu cortizol, pe lângă efectele sale negative, oferă oportunități de tratament foarte importante pentru pacient. Fiecare medicament poate avea efecte secundare, chiar și minore. Efectele tratamentului cu cortizon pot fi controlate, atâta timp cât controalele medicale sunt efectuate regulat și se respectă recomandările post-tratament. Cortizonul este un hormon produs în partea externă a cortexului glandelor suprarenale. Este unul dintre hormonii cu structură naturală care se formează în urma unor reacții biochimice ce utilizează colesterolul ca materie primă. Din glandele suprarenale sunt produse două grupuri diferite de hormoni: glucocorticoizi și mineralocorticoizi. În grupul glucocorticoizilor se găsesc cortizonul și cortizolul. Cortizolul și cortizonul, fiind glucocorticoizi, influențează mecanismele de proteine și carbohidrați ale organismului. Cortizonul este, de fapt, forma inactivă a cortizolului. După producerea cortizonului, acesta este procesat în ficat pentru a obține forma activă, cortizolul. Prin urmare, în tratamentele pentru multe boli, se administrează forma activă, cortizolul.

Calciul este un mineral esențial care nu poate fi sintetizat în organism și trebuie obținut prin alimentație. Calciul este direct legat de creștere, dezvoltare, sistemul nervos, sistemul circulator și sănătatea oaselor. Din acest motiv, deficitul de calciu poate provoca unele simptome serioase.

Diafragma este un mușchi care separă toracele de abdomen și joacă un rol important în respirație. Un spasm al acestui mușchi poate provoca închiderea temporară a corzilor vocale și emiterea unui sunet de "hic". Hicșiturile sunt spasme necontrolate și repetate ale diafragmei sau mișcări bruște ale acesteia. Consumul excesiv de alimente, băuturi alcoolice sau carbogazoase, sau excitația bruscă pot cauza hicșituri. Pentru majoritatea oamenilor, hicșiturile durează de obicei doar câteva minute și trec de la sine.

Hepatita C este o formă de boală hepatică cauzată de infecția cu virusul HCV. Virusul hepatitei C poate provoca o infecție cronică în ficat, având efecte permanente și potențial letale asupra organismului. La nivel mondial, milioane de persoane sunt afectate de hepatita C, iar în țara noastră sunt aproximativ 1 milion de persoane care suferă de această boală. În prezent, hepatita C este o boală care poate fi tratată, dar adesea devine cronică din cauza diagnosticului tardiv la multe persoane. Dacă este diagnosticată la timp și fără a provoca alte afecțiuni, poate fi obținută o recuperare completă.

Guta, cunoscută în istorie și ca boala regilor, este o artrită caracterizată printr-o creștere a acidului uric în sânge. Simptomele gutei se dezvoltă în funcție de acumularea de cristale de acid uric în articulații și de reacția organismului la acestea. Atacurile de gută apar de obicei fără niciun simptom premergător în timpul nopții. Mulți pacienți cu gută se recuperează prin atenția la dietă și stilul de viață, în timp ce altele necesită tratament medical.

Tratamentul cu glutation crește capacitatea antioxidantă a organismului nostru, făcându-ne mai rezistenți la boli.

Intoxicațiile alimentare pot fi descrise pe scurt ca fiind situații care afectează negativ sistemele stomacal și intestinal prin intermediul alimentelor. Substanțele chimice, toxinele naturale din alimente, metalele, pesticidele, plasticul, detergenții, paraziții, bacteriile, mucegaiurile și microorganismele precum drojdiile sunt factori care pot provoca intoxicații alimentare. Deși simptomele intoxicației alimentare pot varia de la o persoană la alta, disconfortul gastric, diareea și vărsăturile sunt adesea simptome comune. Pentru a preveni intoxicațiile alimentare, este important să se respecte condițiile de igienă. Printre măsurile de precauție se numără eliminarea alimentelor mucegăite, curățarea temeinică a ustensilelor de bucătărie și spălarea fructelor și legumelor înainte de consum. Tratamentul pentru persoanele intoxicate variază în funcție de severitatea simptomelor și de factorii care au provocat intoxicația. Tratamentul poate include schimbări de lichide, administrarea de probiotice, antibiotice și medicamente antiparazitare.

Densitatea microorganismelor sănătoase din intestin, cunoscută sub numele de microbiota, este o structură extrem de valoroasă care influențează direct sau indirect funcționarea tuturor sistemelor corpului, în special a sistemului digestiv. Microbiota, care este sterilă până la naștere, începe să se dezvolte odată cu nașterea și este influențată în mare măsură de metoda de naștere, obiceiurile alimentare și factorii de mediu. Această densitate de microorganisme, care are un echilibru extrem de delicat, se poate altera din cauza utilizării inutile a antibioticelor sau a obiceiurilor alimentare nesănătoase, precum consumul de fast-food, iar microorganismele dăunătoare încep să se multiplice în primul rând pe suprafața intestinului. Această situație afectează structura sănătoasă a intestinului și poate duce la diverse boli, inclusiv sindromul intestinului permeabil.

Ficatul este cel mai mare organ al corpului și este considerat fabrica metabolică a organismului. Ficatul se află în partea dreaptă superioară a cavității abdominale. Este situat sub diafragmă și este responsabil pentru sinteza multor substanțe. Bolile cronice ale ficatului sunt una dintre problemele de sănătate importante ale vremurilor noastre. În stadiile avansate ale bolilor cronice ale ficatului, celulele hepatice sunt deteriorate și se umflă (se balonează). Pe măsură ce boala progresează, se formează țesut cicatricial în ficat, iar acest țesut este cunoscut sub numele de fibroză.

În lunile de vară, când temperatura și umiditatea cresc, necesarul de lichide este mai mare decât în alte sezoane. Corpul, pentru a menține temperatura constantă în fața căldurii, își pierde excesul de căldură prin respirație accelerată, transpirație și urină. Aproximativ 65% din corpul uman este format din apă. O persoană adultă pierde în medie 2,5 litri de lichide pe zi. Pe lângă pierderea de lichide, minerale care reglează echilibrul electroliților, cum ar fi sodiu, calciu și potasiu, sunt de asemenea eliminate. În condiții normale, corpul poate compensa pierderile de lichide și electroliți prin consumul de alimente și apă. Reducerea cantității totale de lichide din corp se manifestă prin senzația de sete. Dacă pierderile de lichide devin excesive, pot apărea probleme grave de sănătate.

Deficitul de vitamina D este o problemă destul de frecventă în țara noastră. Pentru a preveni problemele legate de deficitul de vitamina D, este necesar ca populația să fie conștientă de importanța vitaminei D. Alimentația sănătoasă și expunerea suficientă la lumina soarelui sunt esențiale pentru prevenirea deficitului de vitamina D.

Boala celiacă este o afecțiune a sistemului imunitar cauzată de factori atât de mediu, cât și genetici, care se manifestă prin deteriorarea cronică a diferitelor țesuturi de la suprafața intestinului. Consumul de cereale precum orz, grâu și secară de către persoanele genetic susceptibile provoacă o reacție în organism, iar proteina numită gluten din aceste cereale este considerată de sistemul imunitar ca fiind complet toxică. Inițial considerată o boală a sistemului digestiv, această afecțiune a fost studiată detaliat în ultimele decenii și s-a dovedit că afectează grav numeroase sisteme, inclusiv cele neurologice, psihice, hormonale, reumatologice și cardiologice. Lipsa informațiilor despre boala celiacă poate întârzia procesul de diagnosticare, ceea ce poate duce la întârzieri în creștere și dezvoltare, în special în copilărie. De aceea, este extrem de important să avem cunoștințe corecte despre boala celiacă și intoleranța la gluten pentru a sprijini un proces de dezvoltare sănătos.

Sputa este un strat de mucus care servește ca o barieră protectoare. Stratului de mucus din căile respiratorii împiedică uscarea și iritarea regiunii respective. Este o structură protectoare împotriva particulelor străine, cum ar fi praful și polenul, care pătrund în organism din exterior. Stratul de mucus poate schimba culoarea și consistența din diverse motive, formând spută. Deși de obicei benignă, uneori spută poate apărea din cauza unei alte probleme de sănătate. În caz de afecțiuni ale căilor respiratorii și ale plămânilor, iritație sau infecție, cantitatea de spută poate crește. Astfel, spută poate oferi informații preliminare despre starea de sănătate. În plus, condițiile de acasă, mediul de lucru și obiceiurile pot influența direct sau indirect formarea sputei. Deși formarea sputei poate fi văzută ca un mod prin care corpul se curăță, este important să fie monitorizată cu atenție. Orice schimbare în culoare, structură și frecvență a sputei ar trebui investigată pentru a identifica cauza subiacentă.

Sistemul imunitar este un sistem care protejează organismul împotriva substanțelor străine și dăunătoare care pătrund în corp prin nas, intestinale, sistemul respirator și piele. În unele cazuri, reacțiile sistemului imunitar la aceste substanțe străine și dăunătoare pot fi excesive. Această situație este definită ca alergie. Deși cauzele alergiilor nu sunt complet cunoscute, există anumite alergene care joacă un rol important în dezvoltarea bolii. Alergenele sunt clasificate în cinci grupuri principale: alergene de mediu (acarii de praf, mucegaiuri, polenuri, alergeni de animale), alergene de insecte, alergene alimentare, alergene medicamentoase și alergene profesionale.

Febra Mediteraneană familială, cunoscută și sub numele de FMF, este o boală genetică întâlnită în special în țările din zona Mediteranei. Este frecventă printre evreii originari din Europa de Est, evreii sefarzi, spanioli, greci, armeni, arabi și turci. Deși are o predispoziție etnică, această boală poate apărea și la alte persoane. Boala FMF este o afecțiune pe durata întregii vieți, iar severitatea acesteia poate varia de la un pacient la altul. Deși este cunoscută sub numele de Febra Mediteraneană, în țara noastră este mai frecventă în regiunea Anatolia Centrală.

Afta sunt leziuni mici și superficiale care apar în țesuturile moi din cavitatea bucală sau pe fundul gingiilor. Aceste leziuni pot cauza uneori dureri severe și dificultăți în timpul mesei sau vorbirii. Aftele nu apar pe suprafața buzelor și nu au caracterul contagios al herpesului. În acest sens, formarea aftelor este diferită de herpes. Cele mai multe afte se vindecă de la sine în decurs de una sau două săptămâni. Aftele care continuă să crească în dimensiune și nu prezintă niciun semn de ameliorare pot reprezenta o problemă de sănătate. Este important ca aceste tipuri de afte să fie evaluate de un medic.

În prezent, testele de sânge sunt prima evaluare utilizată pentru diagnosticarea majorității bolilor. Hemograma, cunoscută și sub denumirile CBC (Complete Blood Count) sau test de hemogramă, este aplicată zilnic unui număr mare de pacienți în spitale și oferă informații esențiale atât pentru diagnostic, cât și pentru urmărirea evoluției. Interpretarea testelor de sânge de către medici specialiști, în combinație cu istoricul pacientului și luarea în considerare a altor boli, ajută la ghidarea tratamentului aplicat de medic. Prin intermediul testului de hemogramă, numărul normal de celule din sânge este comparat cu numărul de celule al pacientului. În anumite condiții patologice, identificarea celulelor anormale sau creșterea numărului acestora poate ajuta la diagnosticarea bolilor. Cu doar câteva mililitri de sânge prelevați de la pacient, laboratorul poate furniza informații valoroase pentru orientarea tratamentelor.

Hipotermia este o stare caracterizată prin scăderea temperaturii corpului sub 35°C, care necesită intervenție medicală de urgență. Gravitatea hipotermiei poate varia. În etapele incipiente, corpul dezvoltă reacții pentru a se proteja, dar pe măsură ce severitatea crește, riscul de moarte și comă devine mai mare. Prin urmare, până la intervenția medicală, este esențial să se aplice corect metodele de prim ajutor. În etapa primului ajutor, persoana trebuie să fie mutată din condiții reci, vântoase și umede într-un loc cald și uscat. În cazul hipotermiei, există două obiective importante în procesul de prim ajutor și intervenție medicală: prevenirea pierderii suplimentare de căldură și creșterea temperaturii corpului.

Tensiunea arterială este un indicator care măsoară rezistența sângelui pompat de inimă în vasele de sânge. Aceasta are două valori diferite: sistolica și diastolica. Tensiunea arterială sistolică, cunoscută și sub numele de tensiunea arterială mare, măsoară presiunea sângelui în timpul contracției inimii. Tensiunea arterială diastolică, cunoscută și sub numele de tensiunea arterială mică, măsoară presiunea sângelui în timpul relaxării inimii. Tensiunea arterială scăzută este caracterizată printr-o presiune sanguină mai mică decât intervalul normal. Pentru persoane sănătoase, valoarea ideală a tensiunii arteriale este de 120/80 mmHg. Aici, valoarea de 120 reprezintă presiunea sistolică, iar 80 reprezintă presiunea diastolică. Tensiunea arterială scăzută este caracterizată printr-o valoare mai mică de 90/60 mmHg. În anumite cazuri, tensiunea arterială scăzută poate indica o problemă de sănătate serioasă. În special la persoanele vârstnice, tensiunea arterială scăzută poate împiedica fluxul adecvat de sânge către inimă, creier și alte organe vitale, provocând amețeli, leșin și șoc. Cauzele tensiunii arteriale scăzute includ deshidratarea, sarcina, afecțiunile cardiace, bolile sistemului nervos și anumite medicamente. Pentru prevenirea și tratarea tensiunii arteriale scăzute, se pot aplica câteva modificări ale stilului de viață, cum ar fi consumul adecvat de apă, creșterea aportului de sare, ridicarea lent din poziția șezândă, evitarea cofeinei, consumul de mese cu conținut scăzut de carbohidrați, exercițiile pentru mușchii picioarelor și purtarea ciorapilor de compresie. În unele cazuri, medicul poate recomanda și tratament medicamentos.